12. 1. 5 JEAN BAPTISTE CAMILLE COROT

 

 

       Considerat precursorul impresionismului, Jean Baptiste Camille Corot s-a nascut in Paris la 16 iulie 1796, fiind considerat cel mai mare pictor peisagist francez.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

        Parintii, Louise-Jacques Corot si Mariei-Francoise Oberson proprietari ai unei case de moda, i-au asigurat lui Camille o educatie burgheza.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

        In 1807, Camille incepe cursurile la liceul din Rouen, insa in 1812 il retrag de acolo pentru a-l inscrie la pensionul din Poissy. 

       Avand un interes tot mai scazut pentru invatatura revine in 1814 la Paris si se angajeaza functionar in pravalia negustorului Ratier, iar din 1815 in serviciile postavarului Delanain.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

       Ajutat de tatal sau care, desi sceptic in privinta talentului sau, ii face o renta lunara de 1500 de franci, Corot abandoneaza la 26 de ani o promitatoare cariera de comerciant in favoarea artei.

 

 

 

 

 

       In acelasi an intra in atelierul lui Archille Michallon, discipol a lui David, aratand o vocatie puternica pentru peisaje.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

        Curand insa Michallon moare si Camille este primit de profesorul defunctului, Victor Bertin adept al peisajului istoric. 

       Din noiembrie 1825 isi incepe calatoriile in Italia de unde trimite la Salonul anual din Paris doua peisaje, iar in 1831 prezinta la Expozitia de la Louvre patru panze considerate de critici drept plate. 

       La intoarcere picteaza fatada vestica a Catedralei Chartres intr-o maniera inedita pentru acele timpuri, ilustrand scene ale Revolutiei din Iulie.

 

 

 

 

       

       In 1833 este medaliat pentru “Magdalena in rugaciune”, lucrare pe care Phillipe Burty o considera ca reprezentand ruptura sa de peisajul istoric, considerand-o apogeul primului stil al lui Corot.     

       Un an mai tarziu incepe a doua calatorie in Italia continuand sa expuna la toate Saloanele anuale. 

       Dupa cea de a  treia calatorie in Italia, inceputa in 1842, primeste Crucea Legiunii de Onoare. In 1848 Salonul ii primeste toate cele noua lucrari propuse, fiind chiar ales membru al juriului. 

      

Pleaca apoi in Anglia pentru a vizita galería ducelui de Westminster, fiind impresionat de Rafael si Hobbema. Dupa aceasta vizita apare o noua schimbare, pictorul decizand sa coboare linia orizontului in peisajele sale.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

       La intoarcere in 1855, este numit membru al juriului la Expozitia Universala de insusi Napoleon al III-lea.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

       In 1865 i se refuza medalia de onoare, insa primeste medalia secunda doi ani mai tarziu la Expozitia Universala, din acest moment popularitatea lui va fi in continua crestere. 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

       Vrea sa plece pe front in 1870 cand izbucneste razboiul franco-prusac, isi cumpara chiar arme insa varsta inaintata il tintuieste locului.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

        Face insa rost de bani pentru a ajuta trupele si-i doneaza pentru a se confectiona tunuri. In 1884 i se refuza din nou medalia de onoare, aceasta fiind primita de un oarecare Gerome fapt ce il intristeaza.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

        Un an mai tarziu Corot moare in seara zilei de 11 februarie, funerariile avand loc la cimitirul Pere-Lechaise unde se interpreteaza Requiemul prozodiat dupa dorinta defunctului.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

       Ecole des Beaux –Arts organizeaza o expozitie comemorativa unde se expun 128 de lucrari apoi are loc licitatia postuma a tablourilor sale. Se vand 600 de tablouri ale artistului pentru suma de 2.000.000 franci.

 

 

 

 

 

 

 

 

        Influenta lui Corot a fost decisiva pentru pictorii Monet, Renoir, Berthe Morisot si Camille Pissarro, Monet chiar afirmand ca opera artistului reprezinta originea impresionismului.

 

 

 

 

 

 

 

12. 1. 4 PIERRE AUGUSTE RENOIR

       Pierre-Auguste Renoir – pictor francez, artist grafic si sculptor, unul dintre fondatorii impresionismului – s-a nascut in 1841 la Limoges.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

        Denumit pe drept “pictorul bucuriilor vietii”, Renoir picteaza cu pasiune pana in ultima clipa a existentei sale.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

        La 13 ani lucreaza deja ca pictor de portelanuri, mai tarziu picteaza evantaie si jaluzele, reusind sa stranga o suma de bani pentru a putea studia pictura.

 

 

 

 

 

       Timpul liber il petrece la Luvru, unde copiaza lucrarile expuse in muzeu.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

       Dupa un scurt timp petrecut in scoala pictorului Charles Gleyre, in 1862 este admis in Academie des Beaux-Arts din Paris.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

        Renoir a avut primul succes in 1864, atunci cand unul dintre tablourile sale a trecut printr-o selectie riguroasa si a fost expus la Salon, o expozitie anuala de arta publica.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

       Cariera a fost intrerupta intre anii 1870-1871, atunci cand el a fost recrutat in armata in timpul razboiului franco-prusac, care se incheie o infrangere zdrobitoare a Frantei.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

       Picturile din 1869 si 1870 au componentele esentiale ale picturii impresioniste.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

       Renoir isi cauta apoi in mod deliberat o mai mare claritate a imaginilor folosind un strat subtire de vopsea, lucrari atasate apoi tot la perioada impresionista: “Loja” (1874), “Calea prin iarba”(1875),”Le Moulin de Galette”(1876),”Swing”(1876),”Portretul lui Jeanne Samary”(1877).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

       Dupa un accident vascular cerebral in 1912, Renoir a fost limitat la un scaun cu rotile, dar a continuat sa picteze cu o pensula care era legata intre degete de asistenta.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

       In ultimii ani ai vietii, Renoir a castigat faima si recunoasterea universala.

 

 

 

 

 

 

 

 

         In 1917, cand “Umbrelele” a fost expusa la Londra, sute de artisti britanici si amatori de pictura i-au trimis o felicitare pe care scria: “Din momentul in care lucrarea ta a fost plasata pe o pozitie de egalitate cu lucrarile vechilor maestri, avem bucurie prin faptul ca al nostru contemporan a luat locul cuvenit in pictura europeana.”

 

 

 

 

 

 

 

 

 

      In 1919 viziteaza Luvru, unde pictura lui ” Madame Charpentier “este expusa.

      Pe 3 decembrie 1919, Pierre-Auguste Renoir a murit in Qana de pneumonie, la varsta de 78 de ani.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

       In onoarea lui Renoir a fost numit un crater de pe Mercur.