Acum 190 de ani murea artistul, care alaturi de Beethoven, isi va pune amprenta asupra secolului XVIII, Francisco de Goya.
La un secol dupa Velasquez si un secol inaintea lai Picasso, Goya va reprezenta un punct de referinta in pictura spaniola si universala. Francisco de Goya s-a nascut in Fuendetodos, un mic sat din provincia Zaragoza (Aragon), la 30 martie 1746.
Dupa ce familia se muta in Zaragoza va urma scoala de iezuiti dupa care va intra ca ucenic in atelierul pictorului Jose Luzan Martinez. Despre aceasta perioada se cunosc putine lucruri atribuindu-se cateva tablouri religioase realizate in stil baroc, cel mai renumit fiind Sfanta Familie cu Sfantul Joaquin si Sfanta Ana inaintea Domnului in glorie.
Incearca sa se inscrie la Academia Regala San Fernando din Madrid in 1763, dar va fi respins neprimind niciun vot in competitia sa cu Gregorio Ferro. Trei ani mai tarziu incearca sa obtina o bursa de studii in Italia la Roma si din nou va fi respins.
Deceptionat, va fi incurajat de Francisco Bayeu cu care se va inrudi (un var al lui Bayeu s-a casatorit cu o matusa a lui Goya), si care il cheama la Madrid pentru a colabora la decorarea Palatului Regal impreuna cu Mengs.
In 1773, Goya se va casatori cu Josefa, sora mai mica a lui Bayeu.
Nereusind sa obtina bursa de studii, in 1770 pleaca pe cont propriu in Italia unde se prezinta ca fiind elevul lui Bayeu. Aici va obtine o bursa din partea Academiei din Parma si va picta pe teme istorice.
Tabloul Anibal tranversand Alpii este considerat ca fiind trecerea artistului la neoclasicism.
Va obtine certificatul de maestru cu care se va intoarce un an mai tarziu in Spania. Imbolnavirea tatalui dar si telegrama primita pentru a se intoarce ca sa picteze Bazilica Pilar il va face sa intrerupa studiile in Italia.
Protejat de Ducesa de Osuna, care se indragosteste de lucrarile artistului, Goya va fi numit pictorul Casei Regale in 1786, regele Carlos al III-lea stabilindu-i o renta de 15.000 reali pe an.
In 1799 regele Carlos al IV-lea il reconfirma pe Goya pictorul Casei Regale.
In apropierea familiei regale si a inaltei aristocratii, Goya se transforma intr-un pictor de moda, eleganta si finetea intalnindu-se in toate lucrarile sale.
In acea perioada cunoaste succesul atat in plan artistic cat si social, traieste confortabil intr-o casa de lux avand trasura proprie.
Se imbolnaveste de o maladie necunoscuta in 1790 si la putin timp va ramane surd. Suferinta ii influenteaza atat starea fizica cat si psihica care se va reflecta in arta devenind un generator de energie spirituala.
Are loc o autentica metamorfoza in personalitatea sa artística. O stare tulbure interioara plazmuieste aparitia primelor Capricii concepute intr-o lume fara sens si care nu mai puteau fi destinate vechii clientele.
In 1795 Ducesa de Alba ramasa vaduva il invita pe Goya in Sanlacar, in apropiere de Cadiz, insa idila nu dureaza mult. Operele artistului din aceasta perioada au un ascutit spirit critic, cu penelul sau isi va bate joc de toata lumea chiar si de persoanele regale. O dovada in acest sens o reprezinta tabloul Familiei lui Carol al IV-lea realizat in anii 1800-1801.
Despre acest tablou Ernest Hemingway spunea: “Pe fiecare din aceste chipuri Goya a imprimat dispretul care il nutreste pentru ei. Trebuie sa fii geniu pentru a-l putea convinge de contrariu pe rege, prea prost de altfel pentru a observa ca pictorul curtii il condamna in ochiul intregii lumi”.
Pentru Manuel Godoy, tanarul si ambitiosul premier care preia indatoririle regelui, dar considerat de popor infatuat, Goya picteaza celebrele tablouri Maja dezbracata si Maja imbracata.
Pe langa tablourile executate la comanda, pictorul realizeaza si gravuri pe cicluri tematice. Capriciile, intr-un numar de optzeci de gravuri reprezinta fantasme care prind viata atunci cand ratiunea adoarme si vointa omului este guvernata de prostie si dorinte neinfranate.
Urmeaza ciclul Ororile razboiului realizate in perioada razboiului cu Franta si a revoltei populare de la Madrid (Masacrul de la Madrid si Impuscarea revoltatilor madrileni).
Armata franceza ocupa Spania in 1807, imparatul Napoleon numindu-l rege pe fratele sau Joseph. Urmeaza razboiul de eliberare si in 1814 trupele franceze se retrag astfel ca la tron va reveni Ferdinand al VII-lea.
Artistul va trebui sa demonstreze ca pe timpul dominatiei franceze a ramas fidel coroanei spaniole, astfel ca la cererea regelui va executa un tablou pentru catedrala din Sevilla.
Pe 20 iunie 1819, Josepha, sotia pictorului, moare astfel ca un an mai tarziu cumpara o casa in apropiere de Madrid pe care o va denumi “ Casa Surdului” si in care va locui cu Leocadia Weiss, devenita tovarasa de viata.
Traieste izolat, stilul sau devenind grav, iar lucrarile producand o impresie deprimanta, insuportabila (Pana la moarte, Doi batrani mancand supa, Saturn devorandu-si copiii etc.).
Din acest moment in creatia lui drumurile artei si ale frumusetii se separa, incluzand ca o categorie estetica si uratul. Artistul transforma oroarea realitatii in opere pline de dramatism si cruzime.
In 1824, Goya pleaca la Plombieres les Bains, iar dupa ce viziteaza Parisul se stabileste la Bordeaux. Pe 15 aprilie 1828 moare la Bordeaux, ramasitele artistului revenind in Spania la sfarsitul primului razboi mondial, fiind depuse la Manastirea San Antonio de la Florida din Madrid.
“In mormantul lui Goya se odihneste vechea arta spaniola, universul pierdut pentru totdeauna al toreadorilor, majos si manolas, universal calugaritelor, contrabandistilor, banditilor si vrajitoarelor, intregul folclor bogat al peninsulei.”- Theophile Gautier
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu