Cunoscuta
sub numele de Manastirea El Escorial, complexul este format din palat,
resedinta a Familiei Regale Spaniole, bazilica, locul de inmormantare a regilor
din Spania si manastirea, actual fiind administrata de calugari ai Ordinului Sf.
Augustin.
Situata la San Lorenzo pe versantul sudic al Muntelui Abantos la o
altitudine de 1028 m in Sierra Guadarrama, El Escorial ocupa o suprafata de
33.327 mp.
El Escorial
a fost comandata in a doua jumatate a sec. XVI de regele Filip II si conceputa de arhitectul
Juan Bautista de Toledo iar ulterior i-au adus imbunatatiri si Juan de Herrera,
Juan de Mijares, Gian Battista Castello Bergamasco si Francisco de Mora. A fost
construita pentru a comemora victoria asupra francezilor in Batalia din San
Quentin pe 10 august 1557, zi in care se sarbatoreste San Lorenzo.
In 1558
Imparatul Carol V moare la Yuste, iar fiul sau doreste sa-l ingroape in
Granada. Filip II a numit un comitet
multifunctional format din medici, arhitecti, zidari, etc., pentru a gasi locul
cel mai potrivit. La 15 iulie 1559 incredinteaza conducerea comisiei
arhitectului regal Juan Bautista de Toledo care, dupa ce renunta la locatiile
din Guisandro Aranjuez, Manzanares, Albequilla sau Frase identificate de
comisie anterior, alege locatia actuala la 50 km de Madrid. Acest fapt il
determina pe Filip II sa mute capitala Spaniei in 1561 de la Toledoa la Madrid.
Juan
Bautista incepe proiectul de asamblare al manastirii iar Filip II
achizitioneaza terenul adiacent. Se alatura in calitate de deputati in 1563 si
Juan de Hererra si Juan de Mijares, iar de sarbatoarea Sf. Gheorge pe 23
aprilie se pune prima piatra a manastirii.
Filip II
semneaza pe 22 aprilie 1567 Carta Fundatiei si dotarea Manastirii San Lorenzo
de El Escorial insa cateva zile mai tarziu pe 19 mai, Juan Bautista de Toledo
moare. Intre 1567 si 1569 managementul proiectului a fost incredintat lui Gian
Battista Castello Bergamasco care va fi autorul scarii principale.
Din 13
septembrie 1584 lucrarile sunt realizate sub conducerea lui Francisco de Mora,
manastirea fiind finalizata in 2 noiembrie1586.
In Razboiul
de Independenta din 1814 manastirea a fost jefuita si dezinstitutionalizata.
Regele Alfonso XII daruieste in anul 1875 custodia completa a manastirii in mod
surprinzator calugarilor din Ordinul Sf. Augustin care o detin si astazi,
inlocuindu-i pe cei ai Ordinului Jerosim care erau legati in mod traditional de
monarhia spaniola.
Astazi
complexul este format din urmatoarele sectiuni:
Biblioteca – Filip II a dotat biblioteca
manastirii cu manuscrise atat din Spania cat si din strainatate.
Palatul – situat alaturi de altar, a fost
resedinta regelui Filip II care avea posibilitatea sa urmareasca Liturghia de
la fereastra.
Biserica – in jurul careia sunt articulate
alte unitati.
Sala de lupte – unde sunt pictate fresce
reprezentand victoriile spaniolilor in diverse batalii.
Cripta – ce detine mormintele a 26 de regi si
regine ale caselor de Austria si de Bourbon cu exceptia regilor Filip V, Filip
VI si Ferdinand care au ales Palatul Regal de La Grange sau Manastirea
Salazieni.
Capitolul – in prezenta gazduind colectia de
picturi, si desi multe au fost transferate la Muzeul Prado din Madrid, mai pot
fi admirate: “Cina cea de Taina” si “Sf. Ieronian” de Tizian sau “Haina lui
Iosif” de Velasquez.
Galeria – alcatuita din lucrarile multor
artisti germani, flamanzi, venetieni sau spanioli.
Muzeul de Arhitectura – unde sunt expuse
unelte, schite si proiecte utilizate la constructia complexului.
Gradina – construita de Filip II mare iubitor
al naturii
Altarele – Filip II inzestrand manastirea cu
una dintre cele mai numeroase colectii de relicve ale lumii catolice, 7500 de
relicve fiind stocate in 507 cutii.
La data de
2 noiembrie 1984 Manastirea El Escorial a fost inclusa in Lista Patrimoniului
Universal UNESCO.
