10. 1. 15 VACLAV BROZIK

       Nascut in Boemia la Tremosna pe 6 martie 1851, Vaclav Brozik a fost un pictor academic ceh.

       Dupa o perioada de ucenicie alaturi de un mester, unde deprinde tehnica litografiei și a pictării porțelanului, urmeaza cursurile de la Academia de Arte Plastice din Praga  cu Emil Lauffer, fiind ajutat financiar de un mosier local.

        Din 1871 a continuat studiile la Academia din Dresda și din 1873 la Academia din München.

 

 

 

 

 

 

 

 

         După o scurtă ședere la Praga, el se stabileste la Paris în 1876 desi nu era vorbitor de limba franceza.

       Trei ani mai tarziu efectueaza o vizita in Olanda unde studiaza vechii maestri.

 

 

 

 

 

 

 

 

       Tot in 1879 s-a căsătorit cu Hermina Sedelmeyer, fiica bogatului negustor de artă parizian Charles Sedelmeyer,  obținand astfel acces la cercurile superioare ale orașului. 

       

 

 

 

 

 

 

 

       Devine si profesor la Academia de Artă din Praga, iar mare parte din viata si-o petrece intre Paris, unde a devenit in 1896 membru al Académie des Beaux-Arts, si Praga. 

       La Paris, ajutat si de influena socrului,  a fost numit membru al Institut de France.

       Mai tarziu va fi innobilat de Franz Joseph.

 

 

 

 

 

       Moare subit la Paris in urma unei boli de inima la 15 aprilie 1901, fiind îngropat în Cimetière de Montmartre.

 

 

 

 

 

 

 

 

       Václav Brožík a fost unul dintre cei mai importanți pictori cehi din secolul al XIX-lea și cel mai important reprezentant al picturii istorice cehe.

        Picturile sale de istorie, în principal din istoria Boemiei, au avut un mare succes.

 

 

 

 

 

 

 

 

       Dupa moarte, opera sa a fost considerata de moda veche,  cunoscand declinul, dar a fost redescoperita in 2004 cu ocazia unei retrospective. 

     

10. 1. 14 LEON BONNAT

       Nascut la Bayonne in Franta pe 20 iunie 1833, Léon Joseph Florentin Bonnat a fost pictor, gravor si colectionar de arta franceză.

 

 

 

 

 

 

 

         Leon Bonnat a trait între anii 1846 și 1853 la Madrid unde a studiat pictura cu José de Madrazo y Agudo si Federico de Madrazo y Kuntz. 

       Tatal sau,  Joseph Bonnat, a fost librar.

 

 

 

 

 

 

 

 

        Se intoarce la Paris în 1854, unde a devenit student al lui Leon Cogniet la Școala de Arte Frumoase.

      Castiga premiul al doilea la expozitia de la Roma cu opera "Invierea lui Lazar". 

 

 

 

 

 

 

 

 

       Calatoreste apoi in Italia in 1860, dupa care pleaca in Grecia si Orientul Mijlociu, iar la sfarsitul anului 1870 paraseste subiectele istorice și religioase, dedicandu-se scenelor și mai ales portrete-lor.

 

 

 

 

  

 

 

 

       Realizeaza aproximativ două sute de portrete ale unor personalitati ale vremii sale, inclusiv cele ale lui Louis Pasteur, Alexandre Dumas fiul, Henry Germain, Victor Hugo, Dominique Ingres, Joseph-Nicolas Robert-Fleury, Hippolyte Taine, Sostene II La Rochefoucauld Duke Datoram Doudeauville și soției lui Marie Prințesa de Ligne,  si a fiului lor Armand de La Rochefoucauld, iar printre oamenii politici, cele ale lui Leon Gambetta, Jules Ferry, Armand Fallières, Adolphe Thiers, Jules Grevy, Emile Loubet,  sau ducele Aumale Ernest Renan. 

 

 

 

 

 

 

 

 

       A fost numit lider al atelierului de pictura in perioada 1888-1905, la Scoala de Arte Plastice din Paris, unde are mai multi studenti, fiind ales membru al Academiei de Arte Frumoase in anul urmator. 

 

 

 

 

 

 

 

 

       Dupa decesul lui Paul Dubois in 1905, este numit director  al Școlii de Arte Frumoase unde va ramane pana la moartea sa.

       A murit în Monchy-Saint-Eloi în 1922 pe 8 septembrie, lăsând o colecție importantă de picturi, desene și sculpturi la muzeul Bonnat-Helleu din Bayonne. 

 

 

 

 

 

 

 

 

       A fost unul dintre primii expozanți ai Societății Naționale de Arte Plastice din 1863. 

       Cu toate acestea criticii au fost uneori necrutatori cu Bonnat avandu-l insa sustinator pe Théodore Veron care a vazut în mod paradoxal în el un „conducător al mișcării realiste“. 

 

 

 

 

 

 

 

 

        Picturile dominante ale lui Bonnat au fost subiectul a numeroase glume , în special ale criticului Alphonse Allais în cronicile sale. 

 

 

 

 

 

10. 1. 13 HANS MAKART

       Nascut la Salzburg pe 28 mai 1840, Johann Evanghelist Ferdinand Apolinaris Makart. a fost fiul șefului de sală de la  Palatul Mirabell, Johann Makart și a Mariei Katharina Rüssemayr.

 

 

 

 

 

 

 

 

       Ajuns la Viena in 1858 unde studiaza la Academia de Arte Frumoase de unde este dat afara, apoi ajunge la Munchen unde initial studiaza cu Jost Schiffmann, o ruda de-a sa, apoi din 1860 se muta la Academia de Arte Frumoase unde studiaza cu  Karl Theodor von Piloty. 

       Din 1862 pleaca la Londra si Paris unde studiaza alti doi ani apoi se intoarce la Viena unde deschide un atelier.

       In acelasi an cand deschide atelierul, in 1869, s-a casatorit cu Amalie Franziska Roithmayr, născută la Munchen, dar care va muri patru ani mai tarziu.

       Pleaca apoi in Egipt in 1875 impreuna cu Rudolf Huber și Carl Leopold Müller, unde il intalneste si pe  Franz von Lenbach apoi revine in tara fiind numit profesor la Academia din Viena in 1876.

 

 

 

 

 

 

 

 

       La scurt timp, in 1877 pleaca in excursie in Belgia si Olanda apoi in Spania si Maroc, iar la intoarcere in 1878 este numit șeful școlii speciale pentru pictura istorică la Academia de la Viena. 

        Pe 24 iulie 1879 organizeaza o procesiune in onoarea nuntii de argint a cuplului imperial Franz Joseph și Elisabeta de la care numeroase schite sunt inca pastrate. 

 

 

 

 

 

 

 

 

       Din 1880 până în 1882, Makart a fost directorul casei vieneze Künstlerhaus.

        În 1881, Makart s-a căsătorit cu a doua soție, dansatoarea Bertha Babitsch, dar care moare si aceasta de meningita sifilitica.

 

 

 

 

  

 

 

 

       Inspirat de Titian si Rubens, lucrarile sale sunt caracterizate de senzualitate, lux si teatralitate, in care sunt ingramadite o diversitate de culori.  

       Dar a decorat si interioare, in special  pentru  industriașul Nikolaus Dumba.

 

 

 

 

 

 

 

 

       După moartea sa timpurie, a existat un sentiment general că o epocă a apus.

       A murit pe 3 octombrie 1884 la Viena.

 

 

 

 

 

 

 

 

       Se vorbește despre Makartstil în mobilierul secolului al XIX-lea, iar Markart s-a si bucurat de o mare popularitate in timpul vietii, in randul burgheziei vieneze. 

 

 

 

 

 

 

 

 

       In studioul deschis de el insusi pe Gußhausstraße 25 in Viena l-a mobilizat cu mobilier, covoare, antichități și arme iar din 1873 are loc aici legendarul festival de studiouri. 

       I-au calcat pragul insasi  împărăteasa Elisabeta in 1872,  Richard Wagner in 1875, insotit de pictorul Arnold Böcklin si Franz Liszt, care a cantat la pian.

       Este deschis pentru public, devenit o adevărată atracție turistică fiind apoi demolat in 1916. 

 

 

 

 

 

 

 

 

      Este ingropat la Cimitirul Central din Viena unde a primit  un mormânt de onoare la grupul 14 A, numărul 32.

       În cinstea artistului, Makartgasse a fost numita la Viena în 1894. În 1898, Fritz Zerritsch a ridicat monumentul Makart din marmură în Parcul orașului Viena după un design al lui Viktor Tilgner.

        În Salzburg, decizia a fost luată în 1879 în timpul vieții artistului, pentru a redenumi Hannibalplatz în Makartplatz.

       De-a lungul timpului posta austriaca a emis numeroase serii de timbre speciale cu Hans Makart.