2.1.4. FILIPPO LIPPI

   

 

 FILIPPO   LIPPI

 

 

   

 

      Nascut in 1406 la Tommaso in Florenta, Lippi ramane orfan de mic fiind trimis la matusa lui Mona Lapaccia. Datorita saraciei,  aceasta il trimite pe Filippo inca de cand avea opt ani la manastirea carmelita din apropiere. 

 

 

    

 

     In anul 1420 este primit in comunitatea calugarilor Carmeliti din Prioritatea Fecioarei de la Muntele Carmel din Florenta,  iar cinci ani mai tarziu este hirotonisit preot.

 

 

   

 

     Lippi a fost influentat sa devina pictor de Masaccio aflat la Biserica Carmine, si a carui influenta isi va pune amprenta asupra lucrarilor sale timpurii. La seminar in  loc sa invete, era preocupat sa studieze pozele din cartile sale si ale colegilor, astfel ca i s-a permis sa picteze.

 

 

 

   

 

     In 1432 Filippo Lippi paraseste manastirea nefiind insa eliberat de juraminte, iar in 1439 desi sarac fiind, i se incredinteaza spre intretinere sase nepoate toate maritate.

 

 

   

 

     Incepe sa viziteze Ancona si Napoli unde  conform unor istorici, este capturat de pirati si pastrat ca sclav, insa abilitatea lui de a schita portrete il ajuta pentru a fi eliberat. De fapt toata bibliografia lui este pigmentata cu povesti similare, scandaluri, promisiuni neonorate, plangeri si procese. 

 

 

   

 

     Astazi, o atractie preominenta a Academiei din Florenta o reprezinta o lucrare a lui Lippi executata in anul 1441 pentru calugaritele de la Sf. Ambrogio.

 

 

   

 

        In anul 1452 Lippi este numit capetan al calugaritelor de la Manastirea Sf. Maria Magdalena din Florenta iar in 1456 este inregistrat ca locuind in Prato. Aici doi ani mai tarziu incepe sa picteze capela Manastirii Sf. Margherita si unde o intalneste pe Lucrezia Buti, o frumoasa novice, pe care o rapeste si o tine in casa sa in ciuda eforturilor calugaritelor de a o recupera. Aceasta relatie a dus la nasterea fiului lor Filippino Lippi, ajuns si el un cunoscut pictor.

 

 

   

 

       Este numit rector recompensator la Sf. Quirico din Legane unde desi obtine profituri considerabile, nu reuseste sa scape de saracie. Ultimii ani ii petrece la Spoleto unde picteaza cupola catedralei si unde moare la 8 octombrie 1469, cauza mortii nefiind cunoscuta nici astazi. 

     Se spune ca Papa a dat o dispersa pentru a se casatori cu Lucrezia dar aceasta fusese intre timp otravita de rude.

 

2.1.3. FRA ANGELICO

       FRA  ANGELICO

       Considerat de Vasaro ca avand un talent rar si desavarsit, Beato Angelico O.P. (Guido di Pietro), sau mai cunoscut ca Fra Angelico se presupune ca s-a nascut in Vicchio di Mugello (Florenta), la 24 iunie 1390. “Este cu neputinta sa reversi prea multe laude asupra acestui sfant parinte, care era atat de modest si umil in toate cele ce facea si spunea si ale carui picturi erau zugravite cu atata usurinta si piosenie” afirma acelasi Vasaro. 

     Despre parintii sai nu se cunoaste nimic, cele mai timpurii documente despre pictor dateaza din 17 octombrie 1417 data la care s-a alaturat unei confrerii religioase in Carmine. Din 1423 devine monah, cand este pentru prima data numit Fra Giovanni, conform obiceiurilor la imbracarea rasei calugaresti. A fost membru al ramurii Observatorilor al Ordinului Dominicanilor la Fiesole, oras in apropiere de localitatea natala.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

     Initial s-a pregatit ca miniaturist impreuna cu fratele sau mai mare Benedetto, calugar dominican si el, apoi picteaza altarul si catapeteasma pentru manastirea Carthusiana din Florenta. Au fost primele lucrari ale sale, insa niciuna nu s-a mai pastrat pana in zilele noastre.

  

         

       Urmeaza apoi picturi in fresca, primele fiind acelea de la manastirea Sf. Domenico din Florenta, insa fiind distruse si acestea.

       Din 1436 se va muta la nou construita manastire dominicana San Marco din Florenta impreuna cu alti calugari, unde va fi remarcat de Cosimo de Medici, influent si bogat nobil al orasului. Acesta aranjeaza sa i se repartizeze o chilie proprie, unde se putea retrage departe de lume, si il indeamna sa picteze manastirea. Pe langa magnifica fresca Bunavestire mai picteaza o serie de fresce pioase reprezentand aspecte ale vietii lui Iisus, terminand in 1439 si altarul unde intalnim cea mai cunoscuta opera a sa: Madonna cu Pruncul pe tron. Lucrarea este neobisnuita pentru acea perioada , ingerii si sfintii asezati de jur imprejur plutind sub forma de prezenta divina si nu de oameni. 

     Papa Eugen al IV-lea il cheama in 1445 la Roma pentru a picta fresca din Cappelle del Santissimo Sacramento a Bazilicii Sf. Petru, ulterior daramata de Papa Paul al III-lea. Picteaza apoi Capela Niccolina pentru Papa Nicolae al V-lea, iar in perioada 1449 – 1452 se intoarce la manastirea din Fiesole unde va fi numit staret.

       La 18 februarie 1455, Fra Angelico moare in timp ce se afla la Roma si va fi inmormantat in Biserica Santa Maria sopre Minerva. A dus o viata sfanta si infranata placerilor, refuzand orice marire, fiind considerat fratele celor saraci. Niciun om nu l-a vazut vreodata manios. Picta cu neincetata sarguinta tratand doar subiecte sacre si nu manuia pensula fara rugaciuni fierbinti. Se spune ca a pictat “Rastignirea pe cruce” plangand.