Barocul s-a născut în Italia, iar noii patroni sunt papii. Astfel, arta baroca italiană are unele scheme de ordonare a spațiului care predomină iconografia clasică și religioasă. Barocul italian nu va ajunge niciodată la exuberanța hispanică sau la frivolitatea franceză, Italia va impune un nou mod, dar va continua să ia în considerare, poate, pentru spiritul său natural de echilibru.
După cum am văzut, în primul rând au apărut două tendințe opuse, naturalismul și clasicismul. Prima l-a avut ca cel mare exponent pe Caravaggio, un artist original cu o viața plină de evenimente, care, în ciuda mortii prematură a lăsat in urma multe capodopere în descrierea detaliată a realității.
A fost introdus, de asemenea, tenebrismul, în care personajele ies în evidență pe un fundal întunecat, cu o iluminare artificială și direcționată, un efect teatral care scoate în evidență obiecte și gesturi și atitudini ale personajelor.
A doua tendință a fost clasicismul, care a apărut la Bologna, în jurul așa-numitei școli bolognese, inițiat de frații Annibale și Agostino Carracci. Această tendință presupunea o reacție împotriva manierismului, căutând o reprezentare idealizată a naturii, reprezentând-o nu așa cum este, ci așa cum ar trebui să fie.
Acest ideal a găsit un subiect adecvat de reprezentare atât în peisaj, cât și în teme istorice și mitologice.
Ca membri marcanti ai barocului italian ipot fi enumerati: Caravaggio, Bartolomeo Manfredi, Carlo Saraceni, Giovanni Battista Caracciolo, Orazio, Artemisia Gentileschi, Guido Reni, Andrea Pozzo, Luca Giordano sau Canaletto.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu