Alessandro di Mariano Filipepi (Sandro Botticelli), unul dintre cei mai reprezentativi pictori italieni ai Renaşterii, s-a născut la Florenţa în 1 martie 1445.
A fost al patrulea fiu al soţilor Mariano, tabacar, şi Esmeralda Filipepi. Când s-a născut Sandro, se crede că a fost adoptat de fratele cel mai mare Giovanni în vârstă de 25 de ani la acea data, căruia i se spunea Botticello (butoiaş), datorită fizicului şi mai ales faptului că era un mare băutor.
Alţi istorici afirmă că alt frate, Antonio, avea această poreclă, cert este că mai târziu artistul şi-a luat numele de Botticelli.
Detalii despre viaţa lui Botticelli sunt rare, însă se ştie că a devenit ucenic la vârsta de paisprezece ani şi deci a primit o educaţie mai amplă faţă de alţi artişti ai Renaşterii.
Vasari scrie în lucrările sale că iniţial Botticelli a fost învăţat de unul dintre fraţii săi Antonio, aurar, apoi din 1462 a devenit ucenicul pictorului Fra Filippo Lippi.
In acea perioadă arhiepiscopul Janos Vitez a comandat un set de lucrări maestrului Lippi, descoperindu-se recent că Botticelli s-a deplasat în Ungaria, unde a realizat o frescă la Esztergom.
Din 1470, Botticelli are propriul său atelier, realizând în acelaşi an un tablou comandat de Consiliul Comercial al oraşului Florenţa. Doi ani mai târziu se înscrie în asociaţia Sfântul Luca ce reuneşte pictorii din Florenţa, începând să primească tot mai multe comenzi.
În 1474 realizează tabloul “Tânăr cu medalie” în care se crede că este pictat fratele artistului Antonio. În acelaşi an termină frescele începute la Campo Santo din Pisa de Benozzo Gozzoli, iar un an mai târziu decorează biserica Santa Maria Novella din Florenţa, unde realizează prima versiune a Adoraţiei Magilor.
În această compoziţie se regăsesc figuri ale familiei Medici, Botticelli fiind un protejat al acestora. Cu ajutorul acestei familii pătrunde în cercurile intelectuale ale epocii. Fiind un cititor pasionat, execută mai multe ilustraţii dupa ce lecturează Divina Comedie a lui Dante.
În 1481 realizeaza trei fresce pentru Capela Sixtină la cererea Papei Sixtus al IV-lea, lucrare pe care Botticelli o face împreună cu pictorii Domenico Ghirlandaeo, Piero del Pollaiuola şi Pietro Perugino.
Revine apoi la Florenţa unde, dupa moartea lui Lorenzo de Medici în 1492, familia de Medici este izgonită din oraş, conducătorul spiritual devenind călugarul dominican Fra Girolema Savanarola.
Acesta combate modul de viaţă opulent, cultul antichităţii păgâne şi arta modernă. În mod paradoxal, deşi Botticelli este unul dintre adepţii călugărului îi sunt arse mai multe nuduri fiind declarate indecente şi provocatoare.
Dupa moartea acestuia, Botticelli realizează “Naşterea lui Cristos”, referindu-se la evenimentele ce au avut loc în timpul tulburărilor din Italia.
Botticelli a murit în singuratate la Florenta pe 17 mai 1510, fiind înmormântat în cavoul familiei din cimitirul bisericii Ognissanti.
Lucrările artistului din ultima perioada a vieţii au fost împinse pe planul al doilea de opera lui Leonardo da Vinci, Rafael Sanzio şi Michelangelo, Botticelli fiind uitat şi redescoperit decenii mai târziu. Se zice ca din cauza săraciei, Botticelli ar fi murit de foame, fiind uitat de toţi prietenii.
Nu s-a căsătorit niciodată, exprimând o aversiune puternică faţă de ideea căsătoriei. Există însă legende că ar fi fost îndrăgostit de Simonetta Vespucci, o aristocrată căsătorită ce a servit model pentru “Naşterea lui Venus” şi multor altor lucrări, cerând să fie înmormântat la picioarele ei, aceasta murind cu mult înainte şi fiind înmormântată tot la Ognissanti.
Botticelli a realizat de-a lungul vieţii între 150-180 de opere, mare parte aflându-se astăzi în muzeul Uffizi din Florenţa.
Un crater de pe planeta Mercur îi poartă numele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu