II. STILUL RENASCENTIST

      Spiritul universal caracteristic Europei sec. XIII si XIV si ideile care le-a oferit biserica in aceasta perioada dispar odata cu aparitia primelor universitati si mai ales dezvoltarii burgheziei care decid noi interese pentru societate.

    Noua generatie nu a uitat credinta si iluzia generatiei sec. XIII, cea care construia catedrale, dar a gasit un gol in limbajul plastic.

    Umanismul incipient reprezentat de gotic se gaseste in sec. XV intr-un punct mort. Goticul lasand putine urme in Italia care deja in sec. XIV incepe sa aibe o economie organizata si tot mai moderna, o banca mai bine structurata, iar relatiile sale comerciale cu Europa si Orientul tot mai solide, fac ca Italia sa ofere o alternativa la limbajul epuizat al formelor. Insa Italia nu se grabeste sa ofere o limba noua care sa inlocuiasca goticul, ci il regenereaza inca incepand cu sec. XIII, cand in Franta se construia catedrala Amiens.

   Europa va primi mai mult sau mai putin acest stil, dar nimeni nu va discuta nici la acea vreme si nici acum primatul Italiei in dezvoltarea artelor. Renasterea este in primul rand o miscare italiana. Pentru prima data din antichitate, omul se simte in centrul Universului iar incepand cu renascentismul dimensiunile  sunt proportionate si create de artist si este pus in valoare planul tridimensional.