2.1.10 MICHELANGELO

  

     

     Sculptor, arhitect si pictor, Michelangelo Buonarroti a fost considerat unul dintre cei mai mari artisti ai lumii. A fost singurul artist in viata inclus in lucrarea lui Giorgio Vasari "Vietile celor mai buni pictori, sculptori si arhitecti". Si Ascanio Condivi, pictor si discipol al lui Michelangelo scrie in 1553 "Viata lui Michelangelo Buonarroti", datele fiind furnizate de insusi Buonarroti.

    Contemporanii sai l-au numit "Divin".

     Michelangelo di Ludovico Buonarroti Simoni s-a nascut in Caprese, un sat toscan langa Arezzo la 6 martie 1475 fiind al doilea dintre cei cinci fii ai lui Ludovico di Buonarroti Simoni si ai Francescai di Neri di Miniato del Sera.

     Mama lui moare in 1481 cand Michelangelo avea doar sase ani iar familia se intoarce la Florenta de unde provenea, ramanand in grija familiei unui pietrar.

    Tatal sau l-a trimis sa studieze gramatica cu profesorul Francesco da Urbin, insa Michelangelo a dorit sa devina artist astfel ca intre ei au izbucnit multe discutii  si certuri. In ciuda tineretii lui, datorita determinarii, Michelangelo a reusit sa isi convinga tatal sa il lase sa urmeze marea lui inclinatie artistica.

     A intretinut relatii bune de familie, iar cand fratele sau mai mare Leonardo, calugar domenican, a plecat la Pisa, Michelangelo si-a asumat responsabilitatea pentru gestionarea familiei. El a fost responsabil cu ingrijirea patrimoniului Buonarroti pe care l-a extins cumparand case si terenuri si tot el a aranjat casatoria nepotilor Francesca si Leonardo cu membri ai unor familii bune din Florenta.

    Inca de la o varsta frageda, la 12 ani , Michelangelo si-a aratat talentul artistic pentru sculptura si la sfatul altui tanar, Francesco Granacci care se ocupa de pictura, intra la faimosul atelier al fratilor Ghirlandaio cu care incheie un contract de studii pentru o perioada de trei ani. Acolo a ramas ucenic timp de un an dupa care a inceput sa frecventeze gradina San Marcos Medici unde a studiat sculpturi antice.

    Primele sale opere artistice au starnit admiratia lui Lorenzo Magnificul care l-a primit in palatul sau din Via Longa intrand in cercul familiei Medici. Aceste relatii l-au adus in contact cu teoriile idealiste ale lui Platon, idei care vor deveni unul dintre pilonii vietii sale si care se vor reflecta si in opera sa.

    Dupa moartea lui Lorenzo Magnificul in 1492 Michelangelo fuge de la Florenta si dupa o trecere prin Venetia se stabileste in Bologna. Acolo a sculptat diverse lucrari sub influenta lui Jacopo della Quercia insa in 1496 decide sa plece la Roma unde incepe un deceniu de mare intensitate artistica ajungand in prima linie. Atunci l-a realizat pe David capodopera sculpturii, care a fost amplasat in fata palatului Primariei din Florenta si care devine expresia idealurilor civice ale Renasterii.

 

 

 

 

    In 1505 Papa Iulius al II-lea l-a insarcinat sa execute un monument funerar unde lauda triumful Bisericii si pentru care pleaca la Carrara unde ramane opt luni pentru a se ocupa personal de extractia marmurei necesare insa la intoarcerea la Roma constata ca papa marginalizeaza proiectul. Suparat, Michelangelo pleaca la Florenta unde sta pana in noiembrie 1506. In urma a numeroase apeluri ale pontifului si a amenintarii cu excomunicarea se intalneste cu acesta la Bologna. 

   In 1508 este de acord sa dirijeze decorarea Capelei Sixtine ale caror fresce vor fi terminate patru ani mai tarziu. Pentru aceasta lucrare proiecteaza o structura arhitecturala inspirata de forma initiala a boltii.

     Dupa moartea lui Iulius al II-lea in 1513 face o a doua incercare de a continua mausoleul pontifului pentru care realizeaza sculpturile  reprezentand pe Slavii si Moise.

     Dar aceasta a doua incercare nu a avut niciun succes.

     Abia dupa moartea lui Bramante in 1514 si a lui Rafael Sanzio in 1520, Michelangelo castiga increderea deplina a papalitatii.

 

     In 1516 la comanda lui Leo al Z-lea, Michelangelo incepe fatada Bisericii San Lorenzo dar pe care e nevoit sa o abandoneze cu amaraciune.  Multe desene si un model din lemn sunt pastrate din proiectul initial.

    Intre 1520- 1530 lucreaza la Florenta unde realizeaza printre altele Noua Sacristy din San Lorenzo si Biblioteca Laurentiana. 

    

     Dupa sacrificarea Romei in 1527 si alungarea medicilor din Florenta, Michelangelo face parte din Guvernul noii Republici Florentine fiind numit guvernator si procuror general.  Participa la apararea orasului asediat de trupele papale. În anul 1530, după căderea Republicii, iertarea lui Clement al VII-lea la salvat din răzbunarea suporterilor Medici.

 

 

 

 

        Reia lucrarile Noului Sancristy si a mormantului lui Iulius al II- lea apoi accepta comanda lui Clement al VII-lea sa lucreze la altarul Capelei Sixtine unde realizeaza Judecata Finala. Pana in anul 1550 mai realizeaza lucrari la mormatul lui Iulius al II-lea si frescele Capelei Pauline.

     Înclinația sa naturală față de materie, de formele fizice - era deasupra oricărui lucru, un sculptor de corpuri -, cuplată cu fascinația sa cu tot ceea ce era tânăr și viguros, embleme ale frumuseții clasice, l-au determinat să aleagă frumusețea umană și dragostea cea mai senzuală până când viața sa a fost foarte avansată. Acest conflict îmbogățit cu care artistul și-a trăit dorința carnală a apărut și în confruntarea cu homosexualitatea sa.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

      
       Artistul a menținut relații cu diverși tineri, cum ar fi Cecchino dei Bracci, pentru care a simțit o mare afecțiune. Când, în 1543, Bracci a decedat, Michelangelo a proiectat mormântul pentru el, în biserica Santa María din Aracoeli, la Roma, și ia ordonat să o aducă discipolului său Urbino. De asemenea, Giovanni da Pistoia, un tânăr și frumos om literar, a fost pentru un timp un prieten intim și este posibil să fi menținut o relație cu Michelangelo în momentul în care a început să picteze bolta Capelei Sixtine.
Într-o excursie la Roma în 1532, el a întâlnit ceea ce ar fi fost marea dragoste a vieții sale, tânărul Tommaso Cavalieri.

 

 

 

  

 

 

 

     
      In ultimii 20 de ani de viață, Michelangelo sa dedicat în principal operelor arhitecturale: a dirijat lucrările Bibliotecii Laurențiene din Florența și, în Roma, remodelarea Pieței Capitolului, Capela Sforza a Sf. Maria Maior, finalizarea Palatului Farnese și, mai presus de toate, finalizarea bazilicii Sf. Petru din Vatican. Din această perioadă sunt cele mai recente sculpturi cum ar fi Piedad Palestrina sau Pieta Rondanini, precum și numeroase desene și poezii de inspirație religioasă.

 

 

 

 

 

 

 

 

    

      Michelangelo moare la Roma in 18 februarie 1564.