3.2.2 ARHITECTURA MANIERISTA (2)

PALATUL LUI CARLOS V (GRANADA)

    Situat in inima Andaluziei pe dealul Alhambra din Granada, palatul a fost construit de regele Carlos cu ocazia casatoriei cu Isabel de Portugalia, nunta ce a avut loc la Sevillas in 1526.

    Cladirea a fost amplasata in inima Alhambrei musulmane fapt criticat si controversat, aceasta ramand insa in picioare datorita sensibilitatii regilor crestini la frumusetea ei incontestabila.

     Din 1958, este sediul Muzeului de Arte Plastice din Granada și, din 1994, este și sediul Muzeului Alhambra.

 

 

 

 

 

 

 

     Monarhii catolici au stabilit  încăperi la Alhambra încă după 1492, dar intenția lui Carlos era să stabilească o resedință stabilă adaptată unui împărat. Proiectul a fost alocat lui Pedro Machuca. 

      Machuca a construit un palat care corespunde stilistic manierismului intr-o Spanie care nu se despartise inca de gotic, manierism care abia face primii pași în Italia.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

    PALATUL TE  (MANTUA)

 

 

 

 

 

 

 

   Palatul Te se afla in Mantua si este un bun exemplu de manierism în arhitectură, capodoperă recunoscută a lui Giulio Romano.

   Giulio Romano arhitectul caruia i-a fost incredintata lucrarea a fost studentul si consilierul lui Rafael.

 

 

 

 

 

 

 

    Palatul Te este o clădire pătratică, si a fost construit între 1524 și 1534 pentru Frederick II Gonzaga, marchizul din Mantua. El a decis în 1524 să construiască un palat de agrement.

 

 

 

 

 

 

 

    Sub conducerea lui Giulio Romano, au lucrat pictori decorativi locali, cum ar fi Benedetto Pagni și Rinaldo Mantovano. Aceste fresce rămân pana în prezent și sunt cea mai proeminentă caracteristică a palatului.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

     Palatul a fost conceput pentru petreceri, fără dormitoare sau alte facilități pentru a fi folosit ca locuință.

    A fost vizitat de multe dintre figurile cele mai ilustre ale vremii. Printre ei a fost împăratul Carlos V, care,  în 1530 i-a fost oaspete lui Frederick II Gonzaga,  Marchiz si Duce de Mantua.

 

 

 

 

 

 

    Palatul Te a fost grav avariat în secolele al XVII-lea și al XVIII-lea și a pierdut o parte din decorațiile sale.

    În 1630 Mantua și palatul au fost ocupate de către forțele invadatoare și populația a căzut victimă uneia dintre cele mai grave plăgi din istorie. Palatul a fost jefuit de sus în jos și a rămas ca o coajă goală: nimfe, zei, zeițe și giganți au rămas pe pereții camerelor goale.
    Parte a palatului găzduiește acum Muzeul Civic  moștenit de Arnoldo Mondadori. Conține o colecție de artă mesopotanică. 

 

 

 

 

 

   CASTELUL BLOIS  (BLOIS)

 

 

 

 

     Situat pe Valea Loarei in orasul Blois, Castelul Blois este unuldintre castelele Loarei care au fost declarate Patrimoniu Mondial de către UNESCO în 2000.

     Arhitectura și ornamentarea sunt în stil italian cuprinzand si elemente gotice dar mai ales renascentiste.

 

 

 

 

 

 

 

     A fost resedinta preferata a regilor Franței în timpul Renașterii.

   Aici a primit Ioana d'Arc in 1429 binecuvantarea de la Episcopul de Rimmes, Chartres Renault, înainte de a merge să ridice asediul de la Orleans.

 

 

 

   

 

 

 

    Când Francis I al Franței a urcat pe tron, soția sa Claudia a Franței a pregătit castelul cu intenția de a părăsi pe cel din Amboise și a instala curtea la Blois. Francisco I a inițiat construcția unei noi aripi pentru a o transforma într-una dintre cele mai importante biblioteci ale timpului. După moartea soției sale în 1524, Francisco a părăsit castelul Blois stabilindu-se la  Fontainebleau, unde a trimis impresionanta colecție de carte și a fondat Biblioteca Națională. 

 

 

 

 

 

 

 

    Si Enrique III, care fuge din Paris când au început războaiele religioase, se refugiaza la Blois între 1576 și 1588.  Mai târziu, castelul a fost ocupat de Enrique IV din Franța și, după moartea sa, aici a fost exilată María de Médicis.

    În 1626, Ludovic al XIII-lea a dat castelul  Blois fratelui său Gaston de Orleans ca dar al căsătoriei. În 1635 François Mansart a fost contractat pentru a extinde castelul cu o aripă nouă, dar în 1638 problemele financiare au dus la suspendarea proiectului. După moartea lui Gaston în 1660, castelul a fost abandonat .

    După o abandonare de 130 de ani, în timpul Revoluției Franceze, revoluționarii s-au dedicat să facă să dispară orice vestigiu a castelului, au luat mobilierul, statuile și alte accesorii. Clădirea era într-o stare atât de rea încât era pe punctul de a fi demolată, dar transformarea ei într-o baracă o salvează de la dispariție.

 

 

 

 

 

 

 

     În 1841, sub domnia lui Luis Felipe, castelul a fost clasificat ca monument istoric datorită acțiunii lui Prosper Mérimée. Castelul a fost restaurat și transformat într-un muzeu. Restaurările continuă, iar castelul este în prezent deținut de orașul Blois.