Olanda va scrie în baroc una dintre cele mai strălucite pagini ale artei din epoca modernă.
Tară și societate de o originalitate aparte, pictura sa înzestrată va reprezenta o reflecție de o fascinație specială.
În primul rând, personalitatea Olandei este în mare parte definită de mare datorită condițiilor sale joase. Marea a fost întotdeauna o amenințare, dar și un element cu care olandezii se luptă pentru a o domină.
Pe langa terenul fără obstacole in Olanda se poate contempla un cer cu nori rareori senin, cu apă peste tot: în canalele sale, marile interioare, sau nenumăratele sale lagune, unde reflecțiile și amplitudinea orizonturilor sensibilizează pupila pictorilor săi în timp ce intensitatea strălucirii cerului și apei se vor transforma poetic în lumină în picturi.
Datorita formei terenului olandezii nu pot folosi arhitectura. Astfel ei nu au cultivat arhitectura, dar nici sculptura, si deci fac din limbajul pictural un vehicul pe taramul artei. Suntem în prezența unor peisaje reale, fapt pentru care în Olanda va exista o anumită idealizare a paisejelor.
Calvinismul a trezit în societatea olandeză o conștientizare mai ambițioasă a responsabilităților omului față de destin.
In biserici decorarea și imaginile sunt refuzate. Deci,
patronajul bisericii și tema religioasă dispar. Nu vom găsi niciodată tripticul excesiv in care este
plasat o cruce sau un altar mare, ci emoția portretului sau a
scenei familiale.
Într-un continent de națiuni monarhice, de monarhi absoluți și aristrocație privilegiata, Olanda este o republică.
Olanda este o societate burgheză a comercianților și a oamenilor de mare. Clientela artiștilor este foarte diferită de cea a altor țări și nu este dificil să explicăm înclinația pictorilor pentru a veni in ajutorul decorarii locuințelor confortabile cu opere de arta și mobilier delicat.
Într-o comunitate care trăiește din comerț, rămâne puțin loc pentru entuziasmul epic și, în consecință, se creează scene care pentru alte școli nu ar fi importante gen: o vedere a unui oraș, a unei strazi, a unui taur într-o pajiște, etc.
Tara este mică,
distanțele scurte, populațiile nu cresc prea mult, totul este măsurat cu o
scară umană care implică aversiunea față de posesie sau măreție.
De aici dragostea olandezilor față de cotidian, sau de detaliile aparent nesemnificative. Unde profesorii de pe alte latitudini ar căuta o mare linie monumentală, ochii pictorului olandez descoperă o panglică de păr, o cataramă într-o mantie sau strălucirea unui buton.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu