10. 1. 12 EMILE MUNIERE

       Născut la Nationale des Gobelins, 66 rue des Fossés St. Marcel din Paris pe 2 iunie 1840, Emile Munier a fost un pictor academic francez, avandu-l ca tata pe tapițerul Pierre François Munier, iar mama Marie-Louise Carpentier, originară din Liéramont, tesatoare.

       A fost botezat în biserica Saint-Médard.

 

 

 

 

 

 

 

 

        A avut trei frați, François, Emile și Florimond, si ei talentati la desen, ocupandu-se toti de arta joblenului.

 

 

 

 

 

 

 

 

       Cursurile de desen le-a luat de la Abel Lucas, studiind in mod deosebit o femeie dintr-un tablou de Boucher, iar in mod special expresivitatea ei neobisnuite.

 

 

 

 

 

 

 

 

       Pe 10 august 1861, Émile Munier s-a căsătorit cu Henriette Lucas, fiica profesorului său de pictură. 

       Cununia s-a celebrat în capela Gobelins.

       Henriette a murit în 1867 la scurt timp după nașterea fiului lor Émile Henri.

 

 

 

 

 

 

 

 

        La 4 ianuarie 1872, se va recasatori în Paris cu Sargine Augrand, o colega de clasă și prietena de familie.

        Ei vor avea impreuna o fiică, Marie-Louise, nascuta în 1874.

       

 

 

 

 

 

 

 

 

        În anii 1860, Émile Munier a fost de trei ori medaliat la Beaux-Arts.

       A fost discipol al lui William-Adolphe Bouguereau, iar pictura lui face parte din mișcarea academică, cea cu care se confruntă mișcarea impresionistă emergentă.

        De asemenea, ca si maestrului, îi place să picteze copii, cărora le dă o mulțime de expresivitati.

 

 

 

 

 

 

 

 

       În vara anului 1879, Émile Munier se mutat în Ardeni. Se  va împrieteni aici cu Emile Gallé.

       La începutul anului 1881 Munier se muta într-o casă de pe Bulevardul Beauséjour.

       Fiica lor Marie Louise, l-a inspirat pentru mai multe dintre lucrările sale.

 

 

 

 

 

 

 

 

       Emile Munier a murit din cauza congestionării creierului, intr-o zi de sâmbătă pe  29 iunie 1895 in Paris la varsta de 55 de ani, și a fost îngropata în cimitirul Montparnasse.

.

10. 1. 11 WILHELM VON KAULBACH

       Faimos pentru picturile sale de mari dimensiuni, pictorul german Wilhelm Von Kaulbach s-a bascut pe 15 octombrie 1805 la Arolsen.

       A fost al treilea din cei patru copii ai lui Philipp Karl Friedrich Kaulbach și a soției acestuia Therese, născuta Engelbracht.

 

 

 

 

 

 

 

 

       Tatal invatase si el gravura si pictura in ulei, dar nu era considerat un artist de succes.

        Schimba des resedinta in cautare de munca, in 1816 stabilindu-se la Mülheim an der Ruhr, unde Philipp Karl Friedrich a găsit de lucru ca gravor în fabrica de textile  a lui Johann Caspar Troost. Dupa ce a fost dat afara a inceput sa dea lectii de pictura insa castigurile au fost nesemnificative, astfel încât sărăcia din copilărie a lui Wilhelm Kaulbach a fost marcantă. 

 

 

 

 

 

 

 

 

       William a primit primele lecții de artă de la tatăl său și a studiat din 1822 ca student al lui Petru Corneliu la Academia din Düsseldorf. 

 

 

 

 

 

 

 

 

       In 1831 Kaulbach s-a căsătorit cu fiica lui Josephine Munchen comercianta din Sutner (1809-1896).

       Căsătoria a produs patru copii, trei fiice și mezinul Hermann care a fost si el pictor.

       După moartea primului copil  in 1835, trece printr-o fază dificilă din punct de vedere artistic, si Kaulbach face prima călătorie în Italia, ajungand la Veneția. Face mai multe calatorii in Italia, in 1838 ajungand la Roma.

 

 

 

 

 

 

 

 

       Din 1849 il succede pe Peter von Cornelius devenind director al Academiei bavareze, functie ce o va detine pana la moarte. 

       A fost de asemenea membru al academiilor din Berlin, Dresda si Bruxelles, iar din 1863 membru al Academiei Americane de Arte și Științe.

 

 

 

 

 

 

 

 

        Kaulbach a murit de holera în marea epidemie de la München din 1874, pe 7 aprilie.

 

 

 

 

 

 

 

       Din 1878, la Berlin, o strada ii poarta numele.

       La fel si la Viena din 1920 sau in Munchen din 1926.

 

 

 

 

 

 

 

       A facut parte dintr-o familie de artisti,  pe langa fiul sau Hermann, si varul sau Friedrich si fiul acestuia August au fost pictori.

10. 1. 10 ALFRED STEVENS

       Nascut la Bruxelles pe 11 mai 1823, Alfred Stevens, a fost fiul lui Leopold Stevens, ofiter de profesie si mare pasionat de pictura, detinand o colectie cu lucrări de Théodore Géricault și Eugène Delacroix.

       Si fratele sau Alfred a fost pictor, precum si dealar de arta, dar si fiul sau Leopold.

 

 

 

 

 

       A fost studentul lui Ingres la Scoala Nationala de Arte Frumoase din Paris din 1844, cariera sa cunoscand o evolutie ascendenta ata in Belgia cat si in Franta unde a petrecut o mare parte a vietii.

       A fost prietenul lui Edouard Manet, cu care a avut un model comun, pe Victorine Meurant, dar si a  Berthei Morisot.

 

 

 

 

 

 

 

 

       Picturile sale au avut ca subiect in mare parte tinere elegante, si s-au vandut la preturi foarte mari.

       Din 1883, cucerit de aparitia impresionismului, trece de la realism si academicism, la acesta.

 

 

 

 

 

 

 

 

       Dupa studiile in Franta, se reintoarce la Bruxelles, unde expune in 1851. Se intoarce la Paris unde expune si aici patru lucrari la Expoziția Mondială din 1855. 

       Aceste lucrari au ca tema mizeria urbana , pe care o abndoneaza, consacrandu-se reprezentarii femeii contemporane.

       La Salonul de la Anvers, în același an, artistul este decorat de regele Belgiei.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

        În 1858, s-a căsătorit cu Marie Blanc.

        Îi are ca martori pe Alexandre Dumas Jr., Eugène Delacroix și un număr mare de alte personalități.

 

 

 

 

 

 

 

 

       Din 1860 are un succes imens cu picturile sale de femei tinere îmbrăcate dupa ultima moda, si prezentate în interioare elegante.\

        Expune la salonul de pictură și sculptură din 1861 unde câștiga un număr mare de admiratori. 

       Pe data de 10 mai 1863, Stevens expune la Londra, unde il cunoaste pe Whister.

 

 

 

 

 

 

 

 

        În anii care urmează, Alfred Stevens nu este doar un pictor recunoscut, ci și cel mai parizian belgian, care va încerca cu fratele său Arthur, să introducă artiști francezi în Belgia.    

       Îi  oferă de asemenea un contract lui Edgar Degas pentru 12.000 de franci pe an, si  îl forteaza pe Manet să trimită o pictura la Salonul des Beaux Arts din Bruxelles în 1869.

 

 

 

 

 

 

 

       În anii 1860, Arthur Stevens a fost propagandistul școlii Barbizon, al cărui succes nu a fost pe deplin evident până în 1870, cand la Bruxelles se deschide o sucursala a Galerie Durand-Ruel.

       Îl cunoaște pe Baudelaire, dar și pe Eugene Delacroix, pe care îi mentioneaza în Jurnalul său din 13 martie 1855.  

 

 

 

 

  

        La Târgul Mondial din 1867 expune 18 picturi castigand medalia de aur si apoi fiind promovat la  rangul de ofițer al Legiunii de Onoare.

      Dar în ciuda confortului si a faimei, Stevens cere primarul Etienne Arago din Paris, autorizația de a se angaja în Garda Națională, să lupte alături de prietenii săi în timpul asediului din1870. Argumenteaza, "sunt în Paris de douăzeci de ani, m-am căsătorit cu o parizianca, copiii mei s-au născut la Paris, talentul meu, dacă am, il datorez în mare parte Franței".

 

 

 

 

 

 

 

 

       Pe 10 iunie 1885 deschide un magazin pe rue Laval, in care se vor juca si piese de teatru, apoi si pe rue des Martyrs și din 1880 si pe rue de Calais.

        În același timp, Stevens a creat si un studio de pictură pentru femei la Avenue Frochot, la care participa si Sarah Bernhardt, caruia pictorul ii va face portretul.

       Moartea lui Manet în 1883 îl va afecta foarte mult,are indoieli asupra stilului de pictura pe care il foloseste, însa Berthe Morisot joacă un rol principal in asi recapata echilibrul.

 

 

 

 

 

 

 

 

       Picturile sale inca se vand la preturi ridicate, regele Belgiei ii comanda lucrari patru sezoane, dar in 1883, datorita oboselii fizice avansate, la sfatul medicului sau, pleaca la Menton unde experimenteaza peisaje impresioniste. 

       Spre sfârșitul vieții sale, stilul său nu este diferit de cel al contemporanului său, John Singer Sargent.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

        A publicat în 1886 "Impresii asupra picturii", care este un mare succes.

       Alfred Stevens a fost primul artist care a avut in timpul vietii o expoziție individuală la Școala de Arte Frumoase din Paris, in 1990.  

 

 

 

 

  

 

 

 

       A încetat apoi să picteze ca urmare a problemelor de sănătate și a murit la Paris în 1906. A fost îngropat în cimitirul Père-Lachaise.

       Picturile lui au fost foarte populare  si în America. Cele mai multe au rămas totuși în Franța sau Belgia.