Nascut la Bruxelles pe 11 mai 1823, Alfred Stevens, a fost fiul lui Leopold Stevens, ofiter de profesie si mare pasionat de pictura, detinand o colectie cu lucrări de Théodore Géricault și Eugène Delacroix.
Si fratele sau Alfred a fost pictor, precum si dealar de arta, dar si fiul sau Leopold.
A fost studentul lui Ingres la Scoala Nationala de Arte Frumoase din Paris din 1844, cariera sa cunoscand o evolutie ascendenta ata in Belgia cat si in Franta unde a petrecut o mare parte a vietii.
A fost prietenul lui Edouard Manet, cu care a avut un model comun, pe Victorine Meurant, dar si a Berthei Morisot.
Picturile sale au avut ca subiect in mare parte tinere elegante, si s-au vandut la preturi foarte mari.
Din 1883, cucerit de aparitia impresionismului, trece de la realism si academicism, la acesta.
Dupa studiile in Franta, se reintoarce la Bruxelles, unde expune in 1851. Se intoarce la Paris unde expune si aici patru lucrari la Expoziția Mondială din 1855.
Aceste lucrari au ca tema mizeria urbana , pe care o abndoneaza, consacrandu-se reprezentarii femeii contemporane.
La Salonul de la Anvers, în același an, artistul este decorat de regele Belgiei.
În 1858, s-a căsătorit cu Marie Blanc.
Îi are ca martori pe Alexandre Dumas Jr., Eugène Delacroix și un număr mare de alte personalități.
Din 1860 are un succes imens cu picturile sale de femei tinere îmbrăcate dupa ultima moda, si prezentate în interioare elegante.\
Expune la salonul de pictură și sculptură din 1861 unde câștiga un număr mare de admiratori.
Pe data de 10 mai 1863, Stevens expune la Londra, unde il cunoaste pe Whister.
În anii care urmează, Alfred Stevens nu este doar un pictor recunoscut, ci și cel mai parizian belgian, care va încerca cu fratele său Arthur, să introducă artiști francezi în Belgia.
Îi oferă de asemenea un contract lui Edgar Degas pentru 12.000 de franci pe an, si îl forteaza pe Manet să trimită o pictura la Salonul des Beaux Arts din Bruxelles în 1869.
În anii 1860, Arthur Stevens a fost propagandistul școlii Barbizon, al cărui succes nu a fost pe deplin evident până în 1870, cand la Bruxelles se deschide o sucursala a Galerie Durand-Ruel.
Îl cunoaște pe Baudelaire, dar și pe Eugene Delacroix, pe care îi mentioneaza în Jurnalul său din 13 martie 1855.
La Târgul Mondial din 1867 expune 18 picturi castigand medalia de aur si apoi fiind promovat la rangul de ofițer al Legiunii de Onoare.
Dar în ciuda confortului si a faimei, Stevens cere primarul Etienne Arago din Paris, autorizația de a se angaja în Garda Națională, să lupte alături de prietenii săi în timpul asediului din1870. Argumenteaza, "sunt în Paris de douăzeci de ani, m-am căsătorit cu o parizianca, copiii mei s-au născut la Paris, talentul meu, dacă am, il datorez în mare parte Franței".
Pe 10 iunie 1885 deschide un magazin pe rue Laval, in care se vor juca si piese de teatru, apoi si pe rue des Martyrs și din 1880 si pe rue de Calais.
În același timp, Stevens a creat si un studio de pictură pentru femei la Avenue Frochot, la care participa si Sarah Bernhardt, caruia pictorul ii va face portretul.
Moartea lui Manet în 1883 îl va afecta foarte mult,are indoieli asupra stilului de pictura pe care il foloseste, însa Berthe Morisot joacă un rol principal in asi recapata echilibrul.
Picturile sale inca se vand la preturi ridicate, regele Belgiei ii comanda lucrari patru sezoane, dar in 1883, datorita oboselii fizice avansate, la sfatul medicului sau, pleaca la Menton unde experimenteaza peisaje impresioniste.
Spre sfârșitul vieții sale, stilul său nu este diferit de cel al contemporanului său, John Singer Sargent.
A publicat în 1886 "Impresii asupra picturii", care este un mare succes.
Alfred Stevens a fost primul artist care a avut in timpul vietii o expoziție individuală la Școala de Arte Frumoase din Paris, in 1990.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu