Nascut la Bayonne in Franta pe 20 iunie 1833, Léon Joseph Florentin Bonnat a fost pictor, gravor si colectionar de arta franceză.
Leon Bonnat a trait între anii 1846 și 1853 la Madrid unde a studiat pictura cu José de Madrazo y Agudo si Federico de Madrazo y Kuntz.
Tatal sau, Joseph Bonnat, a fost librar.
Se intoarce la Paris în 1854, unde a devenit student al lui Leon Cogniet la Școala de Arte Frumoase.
Castiga premiul al doilea la expozitia de la Roma cu opera "Invierea lui Lazar".
Calatoreste apoi in Italia in 1860, dupa care pleaca in Grecia si Orientul Mijlociu, iar la sfarsitul anului 1870 paraseste subiectele istorice și religioase, dedicandu-se scenelor și mai ales portrete-lor.
Realizeaza aproximativ două sute de portrete ale unor personalitati ale vremii sale, inclusiv cele ale lui Louis Pasteur, Alexandre Dumas fiul, Henry Germain, Victor Hugo, Dominique Ingres, Joseph-Nicolas Robert-Fleury, Hippolyte Taine, Sostene II La Rochefoucauld Duke Datoram Doudeauville și soției lui Marie Prințesa de Ligne, si a fiului lor Armand de La Rochefoucauld, iar printre oamenii politici, cele ale lui Leon Gambetta, Jules Ferry, Armand Fallières, Adolphe Thiers, Jules Grevy, Emile Loubet, sau ducele Aumale Ernest Renan.
A fost numit lider al atelierului de pictura in perioada 1888-1905, la Scoala de Arte Plastice din Paris, unde are mai multi studenti, fiind ales membru al Academiei de Arte Frumoase in anul urmator.
Dupa decesul lui Paul Dubois in 1905, este numit director al Școlii de Arte Frumoase unde va ramane pana la moartea sa.
A murit în Monchy-Saint-Eloi în 1922 pe 8 septembrie, lăsând o colecție importantă de picturi, desene și sculpturi la muzeul Bonnat-Helleu din Bayonne.
A fost unul dintre primii expozanți ai Societății Naționale de Arte Plastice din 1863.
Cu toate acestea criticii au fost uneori necrutatori cu Bonnat avandu-l insa sustinator pe Théodore Veron care a vazut în mod paradoxal în el un „conducător al mișcării realiste“.
Picturile dominante ale lui Bonnat au fost subiectul a numeroase glume , în special ale criticului Alphonse Allais în cronicile sale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu