2. 1. 7. BELLINI

      GIOVANNI  BELLINI

    Cel mai cunoscut membru al unei familii de pictori venetieni, Giovanni Bellini s-a nascut in 1433.  Atat tatal sau Jacopo, cat si fratele sau Gentile sau cumnatul Andrea Mantenga au fost pictori renumiti, insa Giovanni este cel care a revolutionat pictura venetiana, facand-o sa progreseze spre un stil mai senzual si mai colorat.

      Culorile somptuase si personajele sale fluide au avut un efect deosebit asupra scolii venetiene de pictura si in special a studentilor pe atunci Giorgione si Titiano.

    Desi contemporanii il considerau un mare pictor, exista putine documente referitoare la viata lui Bellini. Se stie ca s-a nascut la Venetia insa data exacta este necunoscuta. Desi Vasari scrie in lucrarea sa ca a trit 96 de ani si deci atesta ca an de nastere 1426, insa dintr-un document al mamei sale reiese ca s-ar fi nascut in 1433, dar nu este suigur daca este vorba despre el sau de fratele sau Gentile  sau sora Nicolosia.

     Insa nefiind trecut in testamentul mamei sale alaturi de fratii sai, unii istorici considera ca  Giovanni provine din prima casatorie a tatalui sau cu Anna Rinversi.

    A crescut in casa tatalui sau in a carui atelier a inceput sa lucreze, iar pana la varsta de treizeci de ani pictura sa a fost dominata de un sentiment religios. In aceasta perioada a lucrat alaturi de tatal si fratele sau.

 

 

 

 

   Dupa ce Nicolosia se casatoreste cu Andrea Mantenga, Belinni lucreaza impreuna cu acesta de a carui stil se confunda. avand multe opere sau personaje similare.

    In 1507, fratele sau Gentile moare ramanandu-i mostenire de la acesta atat caietele cu schite ale acestuia cat si a tatalui lor.

   Belinni moare pe 29 noiembrie 1516 la Venetia si este inmormantat in Santi Giovanni e Paolo.

2.1.6. GIORGIONE

     GIORGIO BARBARELLI  ZORZO DA CASTELFRANCO

     Giorgio Barbarelli Zorzo da Castelfranco cunoscut sub numele de Giorgione, s-a nascut in anul 1477 sau 1478 la Castelfranco. orasel situat intre Vicenza si Treviso. A fost unul dintre cei mai reprezentativi pictori renascentisti italieni ai scolii venetiene. 

 

 

 

  

     Se dispun putine documente despre artist fiind considerat unul dintre cei mai enigmatici pictori ai Renasterii. Doar sase opere ii sunt atribuite cu certitudine.

     A lasat insa multe opere neterminate fiind incheiate de alti pictori. Este considerat unul dintre initiatorii scolii venetiene de pictura renascentista.  Nu exista date de origine a familiei sale.

    Nici varsta cand a ajuns la Venetia nu se stie dar se crede ca la zece ani, fiind admis ucenis la atelierul lui Giovanni Bellini. pe atunci cel mai faimos pictor al orasului. Talentul sau a fost recunoscut curand, iar in anul 1500 a fost ales sa picteze portrete ale dogelui Agostino Barbarigo si condotierului Consalvo Ferrante. De asemeni a executat lucrari pentru Palatul Ducal.

    Intre 1507-1508 lucreaza cu Titian, pictand frescele fatadei cladirii negustorilor germani din Venetia. Foarte putine lucrari au supravetuit pana astazi. De asemeni Giorgione a pictat comenzi pentru colectionari particulari, marea majoritate a pictorilor din acea epoca pictand pentru institutii mari sau pentru Biserica.

    Se considera ca in urma vizitei lui Leonardo da Vince din 1500 la Venetia, acesta a avut o mare influenta asupra lucrarilor ulterioare ale lui Giorgione. Ca si Leonardo fata de pictura toscana, si Giorgione avanseaza pictura venetiana, eliberand arta fata de rigorile limitelor arhaice, pentru ai oferi libertate deplina.

         Giorgione a fost strans legat de Titian, insa moare prematur in toamna anului 1510 cand asupra Venetiei s-a abatut ciuma care a devastat-o.

 

 

 

 

     

2.1.5. TIZIANO

TIZIANO  VECELLIO

    Unul dintre cei mai mari exponenti ai scolii venetiene, pictorul renascentist Tiziano, s-a nascut la Pieve di Cadore langa Venetia. Desi nu se cunoaste data exacta, se crede ca intre anii 1477- 1490. Contemporanii il numeau "soarele printre stele" fiind capabil sa realizeze atat portrete, peisaje, scene mitologice. cat si teme religioase, la toate folosind culori vii si luminoase.

     Daca locul nasterii se stie cu certitudine, pentru data sunt mai multe ipoteze, iar potrivit certificatului de deces ce se afla la biserica venetiana San Canciano, artistul a murit la varsta de 103 ani si s-ar fi nascut in 1473.

 

 

 

 

     Insa studiindu-se corespondenta sa cu Felipe II din 1571, se estimeaza ca s-ar fi nascut intre 1488-1490.

     Tiziano a fost al patrulea fiu al unui distins consilier militar, Gregorio Vecelli si a sotiei acestuia, Lucia.  Desi nu exista traditie in domeniul artei in istoria familiei, la varsta de zece ani Tiziano este trimis impreuna cu fratele sau Francesco la Venetia pentru a studia arta mozaicului la atelierul lui Sebastiano Zuccato.  Dupa cativa ani pleaca la atelierul pictorului Giovanni Bellini, artistul cel mai renumit al Venetiei din acea epoca. Aici il intalneste pe Giorgio da Castelfranco (Giorgione), cu care leaga o frumoasa prietenie. De fapt stilurile lor se intrepatrund atat de adanc, incat si astazi o serie de lucrari nu se stie cui trebuie atribuite.

    Fresca din palatul Morosini este considerata una dintre primele sale lucrari.  Alte opere timpurii ale artistului se gasesc astazi in Palatul Belvedere din Viena, sau expuse la Gallerie dell Accademia. 

       Intre anii 1507-1509, Tiziano remodeleaza impreuna cu Fondaco dei Tedeschi frescele de la piata negustorilor germani din orasul Adriatic.

     Cand ciuma ce s-a abatut asupra Venetiei i-a ucis partenerul si bunul sau prieten Giorgione in 1510,  Tiziano se muta la Padova unde picteaza Biserica Carmelite. Se intoarce la Venetia doi ani mai tarziu unde este numit chestorul lucrarilor guvernamentale , pictorul oficial al Republicii Venetiene. Mentine aceasta functie timp de saizeci de ani pana la moartea sa, timp in care va beneficia de multe remuneratii si privilegii.

     In timpul lungii sale cariere, Tiziano a devenit cel mai influent pictor al scolii venetiene si laureat al Republicii Serenissima in toata istoria sa. 

      In perioada 1516-1530 se elebereaza de canoanele ermetice invatate in tinerete, abordand un numar mare de subiecte.  Portretele sale au constituit un element cheie in ai prezenta pe cei mai prestigiosi membri ai curtii, intalnind cei mai puternici oameni ai timpului sau.

 

 

 

 

 

     Dupa ce a trait mai multi ani cu Cecilia Soldano, se hotaraste sa se casatoreasca cu aceasta in anul 1525 cu care avea  doi fii: Pomponio si Horacio.  Desi cinci ani mai tarziu moare, Cecilia a mai adus pe lume doua fiice desi din unele documente rezulta ca trei. Dupa moartea sotiei se muta la sora sa Orsa pentru a avea grija de casa acesteia. In perioada urmatoare intre anii 1530-1550, Tizian cultiva un stil mai dramatic. Relatia buna care o are cu curtea din Mantua ii aduc multe contracte, cunoscand consacrarea. Picteaza pentru Carlos I al Spaniei care se muta la Bologna, sau cu ocazia incoronarii lui CarlosV. In aceasta perioada cunoaste prestigiul social si prosperitate economica. 

 

 

 

 

        In 1545 se stabileste la Roma sub patronajul Papei Paul al III-lea iar un an mai tarziu primeste cetatenia acestui oras. Pleaca apoi o perioada in Germania iar in drum se opreste la Florenta unde este refuzat de Cosimo I de Medici care ii prefera pe Bronzino si Vasari, insa este chemat in 1550 de printul Filip pentru ai face un portret ce il va trimite in Anglia Reginei Mariei I, pentru ai cere mana. In ultimii sdai ani de viata este absorbit de rolul de portretist. 

    Moare la 27 august 1576, la Venetia, cand orasul a fost devastat de ciuma. Tot atunci moare si fiul sau Horacio, iar conacul somptuos ii este devastat.