TIZIANO VECELLIO
Unul dintre cei mai mari exponenti ai scolii venetiene, pictorul renascentist Tiziano, s-a nascut la Pieve di Cadore langa Venetia. Desi nu se cunoaste data exacta, se crede ca intre anii 1477- 1490. Contemporanii il numeau "soarele printre stele" fiind capabil sa realizeze atat portrete, peisaje, scene mitologice. cat si teme religioase, la toate folosind culori vii si luminoase.
Daca locul nasterii se stie cu certitudine, pentru data sunt mai multe ipoteze, iar potrivit certificatului de deces ce se afla la biserica venetiana San Canciano, artistul a murit la varsta de 103 ani si s-ar fi nascut in 1473.
Insa studiindu-se corespondenta sa cu Felipe II din 1571, se estimeaza ca s-ar fi nascut intre 1488-1490.
Tiziano a fost al patrulea fiu al unui distins consilier militar, Gregorio Vecelli si a sotiei acestuia, Lucia. Desi nu exista traditie in domeniul artei in istoria familiei, la varsta de zece ani Tiziano este trimis impreuna cu fratele sau Francesco la Venetia pentru a studia arta mozaicului la atelierul lui Sebastiano Zuccato. Dupa cativa ani pleaca la atelierul pictorului Giovanni Bellini, artistul cel mai renumit al Venetiei din acea epoca. Aici il intalneste pe Giorgio da Castelfranco (Giorgione), cu care leaga o frumoasa prietenie. De fapt stilurile lor se intrepatrund atat de adanc, incat si astazi o serie de lucrari nu se stie cui trebuie atribuite.
Fresca din palatul Morosini este considerata una dintre primele sale lucrari. Alte opere timpurii ale artistului se gasesc astazi in Palatul Belvedere din Viena, sau expuse la Gallerie dell Accademia.
Intre anii 1507-1509, Tiziano remodeleaza impreuna cu Fondaco dei Tedeschi frescele de la piata negustorilor germani din orasul Adriatic.
Cand ciuma ce s-a abatut asupra Venetiei i-a ucis partenerul si bunul sau prieten Giorgione in 1510, Tiziano se muta la Padova unde picteaza Biserica Carmelite. Se intoarce la Venetia doi ani mai tarziu unde este numit chestorul lucrarilor guvernamentale , pictorul oficial al Republicii Venetiene. Mentine aceasta functie timp de saizeci de ani pana la moartea sa, timp in care va beneficia de multe remuneratii si privilegii.
In timpul lungii sale cariere, Tiziano a devenit cel mai influent pictor al scolii venetiene si laureat al Republicii Serenissima in toata istoria sa.
In perioada 1516-1530 se elebereaza de canoanele ermetice invatate in tinerete, abordand un numar mare de subiecte. Portretele sale au constituit un element cheie in ai prezenta pe cei mai prestigiosi membri ai curtii, intalnind cei mai puternici oameni ai timpului sau.
Dupa ce a trait mai multi ani cu Cecilia Soldano, se hotaraste sa se casatoreasca cu aceasta in anul 1525 cu care avea doi fii: Pomponio si Horacio. Desi cinci ani mai tarziu moare, Cecilia a mai adus pe lume doua fiice desi din unele documente rezulta ca trei. Dupa moartea sotiei se muta la sora sa Orsa pentru a avea grija de casa acesteia. In perioada urmatoare intre anii 1530-1550, Tizian cultiva un stil mai dramatic. Relatia buna care o are cu curtea din Mantua ii aduc multe contracte, cunoscand consacrarea. Picteaza pentru Carlos I al Spaniei care se muta la Bologna, sau cu ocazia incoronarii lui CarlosV. In aceasta perioada cunoaste prestigiul social si prosperitate economica.
In 1545 se stabileste la Roma sub patronajul Papei Paul al III-lea iar un an mai tarziu primeste cetatenia acestui oras. Pleaca apoi o perioada in Germania iar in drum se opreste la Florenta unde este refuzat de Cosimo I de Medici care ii prefera pe Bronzino si Vasari, insa este chemat in 1550 de printul Filip pentru ai face un portret ce il va trimite in Anglia Reginei Mariei I, pentru ai cere mana. In ultimii sdai ani de viata este absorbit de rolul de portretist.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu