Nascut la Verona in anul 1528, Paolo Caliari va primi cu timpul numele de Veronese dupa orasul natal. De la tatal sau, Gabriele Caliari, un pietrar cu solide cunostinte de sculptura si arhitectura va dobandi un extraordinar simt al formelor.
La varsta de treisprezece ani intra ca ucenic la atelierul lui Antonio Badile, un pictor renumit la acea vreme din Verona. In paralel va lucra si cu celebrul arhitect Michele Sanmicheli. Acesta ii incredinteaza in anul 1551 decorarea vilei familiei Soranzo din Treville, nu departe de Castelfranco, ce tocmai o construise.
Veronese castiga in anul 1552 concursul pentru decorarea altarului catedralei din Mantova, iar un an mai tarziu pleaca la Venetia. Alaturi de Titian si Tintoretto va fi considerat unul dintre cei mai remarcabili reprezentanti ai scolii de pictura venetiana a secolului al XVI-lea.
Ajuns la Venetia, Veronese primeste o importanta comanda, decorarea a trei sali ale “Consiliului celor Zece” din Palatul Dogilor.
Din anul 1555 Veronese se stabileste in Venetia unde va trai pana la batranete. Aici va mai primi numeroase comenzi ca exemplu, decorarea boltii Marii Sali a Bibliotecii Sfantul Marcu,diverse lucrari pentru biserici, dar si pentru palatele nobililor venetieni, lucru mai putin obisnuit la acele vremuri cand pictorii erau specializati pe tematica religioasa.
In 1558 Veronese incepe lucrarile la frescele din sacristia bisericii San Sebastiano ce vor dura mai multi ani, ciclul de picture de aici fiind considerate printre cele mai frumoase lucrari ale artistului.
Dupa calatoria la Roma in anul 1560 unde va cunoaste opera lui Rafael si Michelangelo de care va fi profund impresionat, Veronese se intoarce la Venetia pentru a decora vila construita de Marcantonio Barbaro la Maser. Urmeaza apoi o serie de fresce a caror frumusete ii vor aduce gloria. Pentru Nunta din Cana Galileii, o compozitie de mari dimensiuni comandata in 1562 de calugaritele manastirii San Giorgio Magiore si in care personajele sunt surprinse in miscare, Veronese lucreaza fara intrerupere.
Putinul timp liber Veronese il dedica familiei, acesta casatorindu-se in 27 aprilie 1566 cu Elena, fiica lui Antonio Badile, primul sau maestru, si cu care se muta in cartierul Sf. Samuel nu departe de palatal San Stefano.
Dupa ce opera executata de Tiziano ce orna refectorium-ul manastirii calugarilor domenicani de langa basilica Santi Giovanni e Paolo arde in 1573, Veronese este chemat pentru a o inlocui. Acesta va executa un tablou de mari dimensiuni intitulat “Cina cea de Taina”, lucrare ce ii vor revolta pe inchizitorii Sfantului Tribunal. Acestia reproseaza artistului prezenta bufonilor, betivilor, piticilor si a altor lucruri necuviincioase. Insa la proces artistul se apara fiind declarat nevinovat, insa va fi obligat sa schimbe denumirea tabloului. Din acel moment lucrarea se va numi “Ospatul in casa levitului”.
Trecut de varsta de cincizeci de ani, Veronese simte din ce in ce mai des nevoia de a se odihni. Astfel ca la lucru va fi ajutat de cei doi fii, Gabriele si Carletto. In anul 1583 se muta cu familia la San Angelo, unde cumpara o proprietate. Acolo Veronese moare la 19 aprilie 1588, fiind inmormantat in mausoleul de la biserica San Sebastiano din Venetia.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu