Originalitatea picturii flamande este pierdută în secolul al XVI-lea, fiind influențata de pictorii italieni și mai ales de Leonardo da Vinci.
În secolul al XVII-lea, o personalitate puternică, Rubens, oferă din nou un caracter deosebit artei pictoriale a Flandrei.
Catolicismul, întărit de prezența trupelor spaniole, contribuie la menținerea importanței temelor religioase, cu o constanță care definește o notă diferențiată față de școala olandeză.
Dar pictura flamanda nu pune accent pe emoțiile religioase, întotdeauna mai calde decât cele inspirate de pictori spanioli de exemplu, insa optimismul ei vesel, exaltat, spre deosebire de naturalismul Caravaggesc, este înclinat spre aspectele plăcute ale existenței.
Spre exemplu, genul cultivat de Brughel si intalnit frecvent la pictura flamanda, scoate in evidenta scene de la nunti sau petreceri de sat.
Apar des naturi moarte și naturi statice unde este afișat chiar și mai clar cultul alimentelor bine condimentate: in pictura statica este scoasa in relief opulenta meselelor pline de fructe și delicatese aratand bunastarea societăți.
Iar stilul lui Rubens ar putea fi rezumat în trei exaltări: culoarea, mișcarea și forma groasă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu