Pictor, sculptor si arhitect spaniol, Alonso Cano Almansa s-a nascut la Granada in 19 martie 1601.
Pentru contribuția sa la cele trei discipline și influența activității sale în locurile unde a lucrat, este considerat unul dintre cei mai importanți artiști baroci din Spania, fiind și inițiatorul Școlii de pictură și sculptură din Granada.
Tatăl său, Miguel Cano, a fost un asamblor de prestigiu al altarpiecelor, de origine din La Mancha, iar mama sa María Almansa (o nativa din Villarrobledo), desenatoare.
Alonso a fost botezat la parohia San Ildefonso, unde se păstrează o altarpiece cu numele tatălui său.
Alonso a învățat primele noțiuni de desen arhitectural și imagistică, ajungând să colaboreze devreme în misiunile tatălui său din Granada, cand părinții au început să-i descopere talentul.
Se spune că, într-o vizită la Granada a pictorul Juan del Castillo în 1614, el a observat marele talent al băiatului și l-a sfătuit pe tatăl să-l ducă la Sevilla, unde exista un mediu artistic mai potrivit cu talentul său.
În 1614 sau 1615 familia s-a mutat in Sevilla, luand contact cu maestrului Francisco Pacheco cel mai prestigios din oraș, apoi devine coechiper cu Velazquez, cu care v-a păstrat prietenie pe tot parcursul vieții sale.
Se consideră ca a fost si ucenicul sculptorului Juan Martinez Montanes, dar nu există nici o dovadă documentară.
În 1638 Cano s-a mutat în capitală, unde la propunerea puternicului conte-duce de Olivares este numit de Felipe al IV-lea pictor de cameră. El a fost, de asemenea, profesor de desen al printului Baltasar Carlos.
Astfel Cano a putut vedea colecțiile regale, bogate în pictura venețiană din secolul al XVI-lea și lucrările recente ale colegului său Velázquez. Toate acestea il ajută la evoluția artistica, trecand de la tenebrismul derivat de la Caravaggio la un stil mai colorat și figuri elegante care uneori amintesc de Van Dyck.
În
1644, soția lui a fost ucisă iar Alonso fiind acuzat de crimă, chiar fiind
torturat, nu a putut fi condamnat pentru că nu a fost dovedit
vinovat.
După un an de ședere în Valencia, refugiat în mănăstirea San Francisco, se întoarce la Madrid, unde în 1647 va fi numit steward al Frăției Fecioarei de Șapte Sfinte.
În 1651 s-a întors în Granada cu scopul de a fi hirotonisit preot și de a obține o poziție ca canon în catedrală. Până cand a fost numit în 1652 a lucrat la numeroase proiecte pentru catedrala, precum și alte biserici, mănăstiri și schituri din oraș.
După ce a vizitat Madrid și Salamanca în 1660 in calitate de preot, el a reintrat la Catedrala din Granada ca un canon.
Cu câteva luni înainte de moartea sa a primit titlul de maestru al catedrale.
Alonso Cano a murit la Granada pe 3 octombrie 1667 si a fost îngropat în cripta catedralei.
A avut un caracter ciudat și a intervenit în multe dueluri. În ciuda faptului că a câștigat sume mari de bani, a avut datorii pe toată durata vieții sale, chiar a și intrat în închisoare datorita acestui fapt, deși prietenul său Juan del Castillo i-a plătit mereu datoriile. Opera lui Alonso Cano a suferit, poate mai mult decât oricare dintre contemporanii săi, pierderi ireparabile în timp. Incendiile, războaiele, jafurile, ne-au lipsit de o parte importantă a moștenirii lui.
Rămâne totuși o imensă moștenire care include, pe lângă pictura și sculptura, opere de arhitectură relevante.
Desenul a fost fundamental ca parte a procesului creativ al lui Alonso Cano. Contemporanii săi au evidențiat talentul său extraordinar, inventivitatea extraordinară și tehnica sa rafinată, la care se adaugă calitatea de a ști cum să deseneze ceva, de la un motiv arhitectural la o figură.
A fost unul dintre pictorii de frunte ai Spaniei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu