Contemporan și prieten al lui Velázquez, pictor al epocii spaniole de aur, Francisco de Zurbarán s-a nascut la Fuente de Cantos in Badajos pe 7 noiembrie 1598.
Părinții lui au fost Luis de Zurbaran, un comerciant basc bogat din Extremadura, și Isabel Marquez, cu care acesta s-a căsătorit în Monesterio, la 10 ianuarie 1588.
A fost un artist reprezentant al Counter-Reformation. Influențat la început de Caravaggio, stilul său a evoluat rapid, iar reprezentările sale se îndepărtează de realismul lui Velázquez.
Probabil că a început sa studieze pictura la Școala lui Juan de Roelas în orașul său natal, iar din 1614 il gasim la atelierul pictorului Pedro Diaz de Villanueva (1564-1654) din Sevilla.
Il întâlneste pe Alonso Cano în 1616 si probabil ucenicia sa este este legata si de Francisco Pacheco și studenții săi.
Ucenicia sa a fost terminată în 1617, anul în care Zurbarán s-a căsătorit cu María Páez.
În 1617 s-a stabilit în Llerena, Extremadura, unde s-au născut cei trei copii pe care i-a avut cu Maria: Maria, John (Llerena 1620-Sevilla 1649) ( a fost un pictor ca și tatăl său, și a murit în timpul marii epidemii de ciuma care a avut loc la Sevilla în 1649), și Isabel Paula.
După moartea soției sale, s-a recăsătorit în 1625 cu Beatriz de Morales, văduvă cu o poziție economică bună, deși cu zece ani mai în vârstă decât el ca si prima nevasta.
În 1622 era deja un pictor recunoscut, așa că a fost angajat să picteze o altarpiece pentru o biserică din orașul său natal.
În 1626, în fața unui notar, el a semnat un nou contract cu comunitatea predicatorilor ordinului dominican de San Pablo el Real din Sevilla. A trebuit să pictez douăzeci și unu de tablouri în opt luni.
Considerat un artist religios, specializat in imagini si statui, Zurbaran a semnat un nou contract în 1628 cu mănăstirea Nuestra Señora de la Merced Calzada, pentru care s-a stabilit cu familia și ucenicii din atelierul său în Sevilla.
Desemnat ca maestru pictor in Sevilla, Zurbaran a stârnit gelozia unor artisti locali, cu precadere Alonso Cano. Astfel a avut dificultati la examenele care ii dadeau dreptul de a folosi acest titlu.
În 1634 el a făcut o excursie la Madrid.
Venirea sa în capitală a fost decisivă pentru evoluția sa picturală. Aici l-a întâlnit pe prietenul său Diego Velázquez, cu care a analizat și a meditat asupra operei sale. Si tot aici a putut contempla lucrările pictorilor italieni care au lucrat în curtea spaniolă, ca Angelo Nardi sau Guido Reni.
Zurbarán s-a despartit din acel moment de tenebrismul de la începuturile carierei sale, cerurile din tablourile sale au devenit mai clare, iar tonurile mai puțin contraste.
Dupa ce a primit la Madrid titlul „Pictorul regelui“ a revenit la Llerena, unde a pictat în mod gratuit un tablou pentru biserica Maicii Domnului din Granada, datorită devotamentului său față de Fecioara Maria.
Apoi a ajuns pe malurile Guadalquivirului, unul dintre marile porturi europene, unde exista un comert infloritor cu America. Galleonii soseau aici încărcați cu aur și plecau pline cu produse spaniole (printre altele, opere de artă). Zurbaran a început să producă picturi religioase si pentru piața americană (uneori zeci de serii de sfinți și alte lucrări).
În 1639 moare si Beatriz, a doua sa sotie, iar doi ani mai tarziu fiul său Juan, s-a căsătorit cu Mariana de Cuadros (fiica unui comerciant bogat), care si ea avea sa moara curând.
În ianuarie 1643, contele-ducele de Olivares, până atunci favorit al lui Felipe al IV-lea al Spaniei, a fost exilat. Olivares a fost un mare protector al pictorilor andaluzi. Această criză politică a fost legată de încetinirea activității comerciale a Seviliei, ceea ce a însemnat și scăderea numărului de comisioane picturale. Zurbarán, foarte apreciat, nu a fost afectat insa de aceste evenimente.
În 1644 s-a căsătorit cu Leonor de Tordera, fiica unui aurar. Ea avea douăzeci și opt de ani iar Zurbarán patruzeci și șase. Au avut impreuna șase copii.
Din 1636 Zurbarán a intensificat exportul către America de Sud. În 1647, o mănăstire peruană a comandat treizeci și opt de picturi, douăzeci și patru dintre acestea trebuind să fie de dimensiuni mari. Pe piața americană a pus în vânzare, de asemenea, unele imagini profane, care va compensa declinul la vanzari de acasa.
Astfel, Zurbarán și-a putut permite să mențină un atelier important avand ucenici și asistenți. Fiul său Juan, cunoscut a fi un bun pictor al epocii, a lucrat probabil pentru tatăl său.
La începutul anilor 1650, Zurbarán a călătorit din nou în Madrid. În 1658, cei patru mari pictori - Zurbarán, Velázquez, Alonso Cano și Murillo - se aflau la Madrid. Zurbarán a intrat atunci în Ordinul Santiago așa cum dorea.
Prietenul său credincios Velázquez a murit în 1660 iar pe 27 august 1664 moare si Francisco de Zurbarán la Madrid. El a fost îngropat în Mănăstirea Copacabana, distrusa în secolul al XIX-lea ca urmare a cuceririi de Mendizabal, iar rămășițele pictorului s-au pierdut.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu