Miscare picturala nascuta la Roma in 1760, apoi extinsa si in alte tari ale Europei, prinde cu adevarat radacini in Franta, si se manifesta pana in anul 1830 cand ii va lua locul Romantismul.
Neoclasicismul este situat între Rococo și Romantism, dar în multe ocazii tranziția de la un stil la altul nu este ușoară, pentru că ele au caracteristici similare.
Caracteristica neoclasicismului a fost de a retrai o alta era, in mod specific antichitatea. De fapt clasicismul si modernismul sunt tendinte stilistice burgheze care reactioneaza la aristocraticul Rococo, ideologia burgheza are ca drept scop atat ordinea si stabilitatea, precum si libertatea care a fost respinsa de vechiul regim.
În acest sens, neoclasicismul reprezintă aspirația către un ordin guvernat de rațiune.
Doi artiști au prefigurat neoclasicismul, Pompeo Batoni de la clasicismul roman și Joseph-Marie Vien din Rococo. Raphael Mengs, primul lider în mișcarea picturii, este pictorul care a fost cel mai strâns legat de teoriile estetice susținute de Winckelman. Alți trei pictori participă la dezvoltarea acestui curent pictural: Angelica Kauffmann, Gavin Hamilton și Benjamin West.
David mai târziu, se converteste si el la neo-clasicism. În secolul al XIX-lea Neoclasicismul este reprezentată de o nouă generație de artiști, din care iese in evidenta Auguste-Jean-Dominique Ingres.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu