Caricaturist, pictor, grafician, gravor, desenator și sculptor francez, Honore Daumier s-a nascut la Marsilia pe 26 februarie 1808.
A fost fiul lui Jean-Baptiste Daumier, geamgiu, apoi functionar de banca, si al Céciliei Catherine Philip. avandu-l ca nas de botez pe pictorul Joseph Lagrange.
Din 1820 toata familia se muta la Paris, iar tanarul Honore abandoneaza scoala pentru a deveni curier la un notar, apoi vanzator intr-o librarie.
Incepe sa ia lectii de pictura de la Alexandre Lenoir, fost elev a lui David. Insa in atelierul acestuia sta putin timp, preferand sa copieze operele marilor maestri, in special Rembrandt, Tiziano, Rubens, expuse la Louvre.
In 1822 se angajeaza la o editura specializata in arta grafica si executa primele litografii pentru ziarul La Silhouette, tehnica abia aparuta in Franta, pentru care se bucura de succes.
Doi ani mai tarziu incepe sa lucreze pentru o revista de umor, La Caricature, unde dobandeste reputatie pentru gravurile sale și desene plin de satiră ce critica viata sociala de zi cu zi. Este deosebit de critic față de guvernul lui Luis Felipe I de la Orleans.
Aici ii avea ca tovarasi pe caricaturistii Raffet, Devéria și Grandville, dar ii va cunoaste si pe Paul Gavarni, Henri Monniere, precum și pe scriitorul Honore de Balzac.
Daumier este condamnat la șase luni de închisoare și o amendă de 500 de franci.
Artistul va fi inițial închis la Sainte-Pélage, iar apoi va fi transferat într-o instituție de bolnavi mintal. Eliberat în în anul 1833, își reia activitatea de caricaturist.
Datorita instaurarii cenzurii in Franta, in 1835, evita caricatura politica.
El a revenit la satiră politică cu Revoluția franceză din 1848, sitot de atunci incepe sa fie pasionat de pictura fiind influentat de Delacroix, Corot, Millet, Rousseau si Fragonard.
În această perioadă a locuit într-un cartier muncitoresc, pe strada Saint-Denis din Paris.
După ce și-a pierdut vederea, a trebuit să părăsească litografia și să se concentreze asupra picturii, pe care a abordat-o cu o tehnică directă și ușor retușată.
Se muta pe insula Saint-Louis din centrul Parisului din 1845, iar pe 16 aprilie 1848 se casatoreste cu Marie-Alexandrine Dassy, cu care avea deja un fiu.
Daumier incepe sa se vizitează cu poetul Charles Beaudelaire, cu pictorii Eugene Delacroix și Charles Francois Daubigny sau cu sculptorul Antoine Louis Barye.
Impreuna formeaza Salonului Artiștilor Independenți, ca protesc fata de Salonul oficial si mai ales asupra juriului acestuia.
Expune totusi la Salon in 1849, dar va fi prezent si in anii 1851, 1861 si 1869.
Desi nu lucreaza in natura, merge adesea la Barbizon pentru a se intalni cu pictorii Theodore Rousseau, Jean Baptiste Camille Corot sau Jean Francois Millet, cu care se aprecieaza reciproc.
Incepe sa calatoreasca tot mai des la Valmondois unde inchiriaza o casa detinuta de Corot, pe care o cumpara in anul 1865.
Protesteaza iar impotriva juriului de la Salon, iar pe 8 februarie 1870 semneaza o petitie fata de acestia impreuna cu Corot, Manet si Courbet.
Din anul anul 1867 vederea artistului începe să se înrăutățească
Impreuna cu Corbet va face parte in timpul asedierii Parisului dintre 1870-1871 intr-o comisie responsabilă de salvarea monumentelor pariziene și a capodoperelor din muzee.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu