12.1 PICTURA IMPRESIONISTA

       Impresionismul este o mișcare picturală născută din asocierea artiștilor din a doua jumătate a secolului XIX care trăiesc în Franța. Puternic criticată la începuturile sale, această mișcare se manifestă în special din 1874 până în 1886 prin expoziții publice la Paris și a marcat ruperea artei moderne cu pictura academică, care era foarte la modă la acea vreme.

       Această mișcare picturală este caracterizată în principal de picturi mici, lovituri vizibile de perie, compoziție deschisă, utilizarea de unghiuri de vizionare neobișnuite, tendința de a nota impresii trecătoare, mobilitatea fenomenelor climatice și ușoare, că aspectul stabil și conceptual al lucrurilor și să le transfere direct pe pânză.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

       Impresionismul a avut o influență mare asupra artei acestei perioade, pictura desigur, dar și artele vizuale.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

        Tehnica impresionistă a picturii a fost inventată în vara anului 1869 când Renoir și Monet au pictat La Grenouillère și respectiv Bain à la Grenouillère pe insula Croissy.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

       Față de refuzuri succesive, în 1867 și 1872, de a organiza un alt Salon des Refusés, un grup de artiști printre care Monet, Renoir, Pissarro, Sisley, Cézanne, Berthe Morisot și Edgar Degas au decis să înființeze Société anonyme des Artistes Peintres , sculptori și gravori în aprilie 1874 pentru a-și organiza propria expoziție, în studioul fotografului Nadar.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

       Încă o dată, grupul este supus unor critici foarte violente, care nu reușește să alunge pe artiști. Astfel, un articol sarcastic al criticului și umoristului Louis Leroy, în recenzia Le Charivari, în care batjocorește tabloul lui Monet intitulat Impresiune, unic levant, creează termenul „impresionist” care îi dă mișcării numele: „L impresionism. " Termenul este preluat într-un sens pozitiv de Jules-Antoine Castagnary, de public și de artiștii înșiși, deși cred că sunt atrași de spiritul lor revoluționar mult mai mult decât de realitatea artei lor. 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

       Printre figurile centrale ale picturii impresioniste ii intalnim pe Frederic Bazille, Gustave Caillebotte, Mary Cassatt, Claude Monet, Pierre Auguste Renoir, Edouard Manet, Paul Cezanne- fondator si membru istoric, Edgar Degas, Berthe Morisot, Camille Pissarro, Alfred Sisley, etc.

 

 

 

 

 

XII IMPRESIONISMUL

       Impresionismul este un stil din istoria artei care se caracterizează prin reprezentarea atmosferică a instantaneelor trecătoare ale unei scene. 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

       A apărut dintr-o mișcare în pictură în Franța în a doua jumătate a secolului XIX. Termenul impresionism a fost aplicat și anumitor stiluri în muzică, literatură, film și fotografie.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

         În literatura de istorie a artei, criticul de artă Louis Leroy este adesea menționat ca fiind creatorul termenului impresionism. La 25 aprilie 1874, a publicat un articol în revista satirică Le Charivari și a derivat numele disprețuitor din tabloul lui Monet. 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

        Cu toate acestea, după cum observă Ian Dunlop, termenul impresionism era deja folosit în anii 1860 și 1870 și a fost folosit în legătură cu alți pictori de peisaj înainte de Monet.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

        Drept urmare, numeroși artiști au folosit acest termen, care a fost folosit oficial în pregătirile pentru a treia expoziție impresionistă din 1877.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

        Artiștii s-au detașat de funcția de pictură. Imediatitatea instantaneului și aleatorizarea detaliului imaginii sunt trăsături caracteristice ale lucrărilor impresioniste. Teoria culorilor lui Chevreul a oferit perspective noi din partea opticii. 

 

 

 

 

 

 

11.6 GHEORGHE PETRASCU

      

         Gheorghe Petrovici (Petrascu), s-a nascut in Tecuci la 20 noiembrie 1872 intr-o familie cu traditii culturale. Parintii, Constantin Petrovici si Elena Petrovici (nascuta Bita), erau proprietarii unei podgorii din tinutul Falciu, fratele mai mare Nicolae, diplomat, scriitor si critic literar si de arta, iar celalalt frate, Vasile, doctor.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

        Remarcat de I. Uliescu la gimnaziu, Petrascu urmeaza apoi liceul real N. Balcescu din Braila. Desi are inclinatii spre stiintele naturale, profesorul sau Theodor Nicolau il sfatuieste sa urmeze scoala de bele arte. Cu toate acestea, dupa ce isi schimba numele din Petrovici in Petrascu la terminarea liceului, pleaca la Bucuresti chemat de fratele mai mare, diplomat in acea perioada, si incepe cursurile Facultatii de stiinte naturale.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

        Insa la mai putin de un an, in 1893, Petrascu renunta la facultate si se inscrie la Scoala de bele arte avandu-l ca profesor pe G. Demetrescu Mirea.  

 

 

 

 

 

  

 

 

 

 

 

        In 1898 termina Scoala de bele arte, cu sapte medalii de bronz si trei mentiuni, si la recomandarea lui Nicolae Grigorescu primeste o bursa pentru a se perfectiona in strainatate de la Spiru Haret, ministrul Instructiunii Publice. Astfel, dupa un scurt stagiu la Munchen, Petrascu pleaca la Paris unde se inscrie la Academia Julian si lucreaza patru ani in atelierul lui Bouguereau.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

        Prima expozitie personala o realizeaza in 1900 la Ateneul Roman, de la care scriitorii Barbu Delavrancea si Alexandru Vlahuta vor cumpara cate o lucrare.

 

 

 

 

 

      

       Calatoreste mult in timpul studiilor de la Paris. In 1901 viziteaza Bretania participand ca membru fondator la inaugurarea oficiala a societatii “Tinerimea artistica”, iar in 1902, ultimul an de studii, la Londra, Haga, Amsterdam, Valea Rinului, Munchen, Viena, Venetia si Napoli. In acelasi an expune 6 picturi la “Tinerimea artistica” si 2 picturi la “Expozitia oficiala de pictura, sculptura si arhitectura”.

        Urmatorul an expune din nou la “Tinerimea artistica” 20 de tablouri, unul fiind cumparat de Spiru Haret, iar la sfarsitul anului realizeaza a doua expozitie personala la Ateneul Roman.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

        Desi a expus si la Munchen, pictorul Petrascu a avut numeroase expozitii personale intre anii 1903 si 1923 la Ateneul Roman sau “Caminul Artei”, in 1909 primind Premiul II la Salonul oficial din Bucuresti, medalie ce o va primi si in 1913.

       In 1911, Gheorghe Petrascu se casatoreste cu Lucretia C. Marinescu, iar in 1920 vor construi o casa la Targoviste unde artistul se va retrage vara pentru a picta.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

        Realizeaza alte expozitii personale la Sala Dalles in 1936 si 1940 participand si la Bienala din Venetia in anii 1924, 1938 si 1940, “Expozitia Internationala” din Barcelona unde primeste Marele Premiu in 1929, sau in Paris in 1937.

        In 1932 Gheorghe Petrascu primeste Legiunea de Onoare din partea guvernului francez, iar in 1936 este ales membru al Academiei Romane.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

       Pana in 1942 Petrascu a participat la numeroase expozitii cand, datorita bolii contactate in 1940 care se agraveaza, va renunta la creatia artistica. Desi nu va mai picta, Petrascu va mai trimite an de an lucrari mai vechi la diverse expozitii din tara sau strainatate, iar din 1948 i se recunoaste titlul de academician primind o pensie.

       Gheorghe Petrascu inceteaza din viata pe 1 mai 1949 la Bucuresti, fiind inmormantat la Cimitirul Bellu.

      In 1970 se infiinteaza Casa Atelier Gheorghe Petrascu din Targoviste, iar in 1972, la 100 de ani de la nasterea artistului, Galeria Nationala din Bucuresti a organizat o expozitie retrospectiva.