Francisco Herrera cel Tânăr, pictor baroc si arhitect spaniol, s-a nascut la Sevilla in 1627.
A fost fiul fiul lui Francisco de Herrera cel Bătrân.
După ce a finalizat, probabil, formarea în Italia, el a jucat un rol de lider în introducerea și difuzarea barocului in Madrid și Sevilla.
Fiul lui Dona Maria de Hinestrosa și Francisco de Herrera cel Batran, pictor cu o personalitate puternica si foarte temperamental, începe formarea în atelierul tatălui său și, în conformitate cu Palomino, însoțit de un alt frate si o soră fug la Roma.
Călătoria în Italia se crede ca a avut loc deoarece au fost descoperite o serie de ornamente gravate pe cupru și utilizate ca frontispiciu în mai multe colecții de manuscrise la biserica națională spaniolă, Santiago și Montserrat din Roma, semnate „Francisco de Herrera F.“ și datat unul în 1649.
La Roma a studiat în mai multe academii, castigand nu numai faima de mare pictor, ci si de arhitect.
Singura lucrare cunoscută din acea perioada este Sf Ecaterina de Siena, ceruta de Papa Urban al VI-lea, insa ajunge sa fie cunoscut si in Spania astfel ca realizeaza gravuri si la mănăstirea Santa Maria la Real de Bormujos (Sevilla).
\
Daca nu există documente pentru a stabili durata călătoriei lor în Italia, se stie ca în 1654 a fost de la Madrid cand la 17 iulie
a semnat contractul pentru realizarea de picturi pentru altarul principal al
bisericii mănăstire
din Discalced Carmeliților sau San Hermenegildo, parohia din
San Jose.
În calitate de garant la acest contract a fost Sebastián de Benavente, cu care Herrera a păstrat relații profesionale și de prietenie aproape până la moartea sa. Lucrarea a fost finantata de Juan Chumacero, care a fost președinte al Consiliului de Castilia.
Lucrarea sa a adus admirația fiind considerata elementul cheie în evoluția picturii baroce din Madrid din ultimele decenii ale secolului al XVII-lea, si care ulterior a influențat pictori chiar mai mari decât el, ca Francisco Rizi.
Un an mai târziu, din documente, reiese ca se afla în Sevilla unde a pictat Triumful Sacramento sau Apoteoza Euharistiei pentru Frăția sacramentală a Catedralei din Sevilla, lucrarea fiind plasat pe altarul catedralei.
În ianuarie 1660 a participat la crearea academiei de desen sevilian, la care a fost ales co-președinte, împreună cu Murillo.
Experiența sa italiana ar fi putut oferi un impuls pentru crearea Academiei ce va promova ulterior pictorii sevilieni.
Se crede ca înainte de sfârșitul anului, a plecat din Sevilla la Madrid, pentru că el nu a fost citat la ședința de inaugurare din noiembrie, care l-a inclus doar pe Murillo ca președinte.
Aici a pictat mansarda altarului Capelei Sf Iosif din Mănăstirea Santo Tomas.
În aprilie 1663 a contractat cu orașul Madrid pictarea cupolei Fecioarei de la Atocha, avand colaborator pe Mateo Cerezo după ce Dionisio Mantovano a demisionat.
Capela a fost deschis în 1665 și picturile lui Herrera au fost primite cu mare lauda.
Se crede ca în 1664 a fost numit ca pictor al regelui Filip al IV, având în vedere că, potrivit biografului Cordovan, datorita acestuia Herrera a fost ales pentru a prelua aceasta lucrare.
Insa multe din templele care au fost pictate de Herrera au fost daramate nerămânand nimic din fresce. S-au pierdut, de asemenea, o mare parte din picturile menționate de Palomino ca fiind realizate de pictor.
În 1672, cu ocazia zilei de naștere a reginei Mariana a Austriei, spectacolele de teatru au fost reluate în Sala de Aur întrerupte de la moartea lui Filip IV, Herrera fiind responsabil cu reparațiile și decorațiile.
Cu toate acestea, documentația disponibilă pentru anii următori se referă aproape exclusiv la munca sa de arhitect.
A murit pe 25 august 1685 și a fost îngropat în parohia San Pedro el Viejo.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu