" Pentru a vedea o lume în nisip
și un paradis într-o floare sălbatică,
țineți infinitul în palma mâinii
și eternitatea într-o oră."
(Fragment de Auguries de nevinovăție)
Potrivit ziarului Guardian, "William Blake este de departe cel mai mare artist pe care Marea Britanie la produs vreodată".
Deși a rămas în mare parte necunoscut pe parcursul vieții sale, lucrarea lui Blake este acum foarte apreciată.
Edițiile ilustrate ale operei lui Blake nu au fost deosebit de apreciate în trecut, până astazi când tehnicile de imprimare au avansat si au permis o difuzare mai mare, devenind mult mai accesibila opera sa.
Poet si pictor englez, William Blake s-a nascut la Londra pe 28 noiembrie 1757, mai exact in Piata de Aur pe str. 28 Broadway.
Se crede ca parintii sai au apartinut unei secte religioase numita Disidentii, deoarece primul sot al mamei sale Catherine Wright, a apartinut Bisericii Moravia, iar unii critici identifica unele ecouri moraviene în poezia lui Blake. Biblia a fost o influență timpurie și profundă asupra lui Blake și rămâne o sursă crucială de inspirație pe tot parcursul vieții sale.
De la o vârstă fragedă Blake a avut viziuni, iar cand a spus ca a vazut un copac plin de ingeri in jurul varstei de noua ani, doar interventia mamei l-a scapat de o bataie ce urma sa o primeasca de la tatal sau. Deși toate dovezile sugerează că părinții l-au sprijinit pe Blake și erau foarte liberali, mama lui a fost cea care l-a incurajat, mai multe desene și poeme ale lui Blake au decorat mereu pereții camerei sale.
Blake a început să faca copii ale desenelor antichității grecești. Cautand astfel de lucrari, i-a descoperit pe Rafael, Michelangelo și Albrecht Dürer, influenta acestora fiind vizibila in lucrarile sale ulterioare.
Datorita temperamentului sau parintii nu il dau la scoala, dar ii permit totusi să intre în școala de desen al lui Henry Pars, unde a învățat elementele de bază ale acestei arte. Tot aici a cunoscut si poezia, primele sale lucrări fiind influentate de operele poetilor Ben Jonson și Edmund Spenser.
Pe 4 august 1772, la vârsta de paisprezece ani, Blake și-a început ucenicia cu James Basire, gravor al Societății Anticarilor și al Societății Regale, in atelierul acestuia din str. Great Queen 31, ucenicie ce a durat sapte ani.
Desi stilul lui Basire era considerat de multi invechit, Blake a învățat de la acesta tehnica complicată a gravurilor așa cum erau ele făcute în Anglia de la sfârșitul secolului al XVIII-lea.
Basire a fost se pare un bun profesor pentru Blake, nu există consemnat niciun dezacord serios între cei doi în timpul perioadei de ucenicie a lui Blake.
In primele lucrări care pot fi atribuite cu siguranță lui Blake, arăta interesul acestuia fata de istoria și legendele britanice.
În 1779, la vârsta de 21 de ani, Blake a devenit student la Academia Regală din Old Somerset House.
Chiar dacă educația lui nu avea nevoie de a fi finantata pentru plata taxelor, el a trebuit să-și obțină propriile materiale de lucru în cursul celor șase ani de ucenicie. Acolo el s-a răzvrătit împotriva a ceea ce considera un stil neterminat al pictorilor la modă ca Rubens, dar care erau apărati de Joshua Reynolds, primul președinte al școlii.
De-a lungul timpului, Blake a început să detestă atitudinea lui Reynolds despre artă, în special căutarea lui pentru "adevăr și frumusețe generală".
Reynolds, în discursurile sale a susținut că "tendința la abstractizare a fost cea mai mare glorie a minții umane". Blake, într-o scriere privată, a răspuns că "generalizarea este o idiotenie, specificul este singura distincție a meritului".
În iunie 1780, în timp ce mergea spre magazia lui Basire, Blake a fost târât de o mulțime violentă care a atacat închisoarea Newgate din Londra.
Mulțimea purta panglici la pălării, ca un simbol al sprijinului pentru insurecția din coloniile americane. Aceștia au atacat gardienii din închisori cu lopeți, apoi au dat foc clădirii. Rebelii s-au urcat pe acoperiș și l-au demolat, eliberând prizonierii.
Blake a fost în primul rând al mulțimii în timpul atacului. Mulți biografi cred că el a însoțit mulțimea intentionat.
Aceste revolte au fost răspunsul la un proiect de lege al parlamentului, care a abrogat sancțiunile împotriva catolicilor.
În 1782, Blake il cunoaste pe John Flaxman, care avea să devină angajatorul său, și de a carui soție, Catherine Boucher, avea sa se indragosteasca.
S-au căsătorit pe 18 august 1782 la biserica Sf. Maria, Battersea.
Catherine era atunci analfabeta și nu a reusit sa semneze un contract matrimonial. Ulterior, Blake a învățat-o să citească și să scrie, precum și să facă fotografii.
Deși nu au avut copii, Catherine i-a ramas credincioasă și afectuoasă pentru tot restul vieții lui Blake.
Deși căsnicia dintre Blake și Catherine a fost fericită, au existat si probleme cum ar fi analfabetismul lui Catherine și faptul că nu puteau avea copii. I-a si sugerat acesteia sa aibe o concubina, fapt ce a intristat-o, iar Blake a renuntat la idee.
George Cumberland, unul dintre fondatorii galeriei naționale, a devenit un admirator al operei lui Blake. Prima colecție de poezii a lui Blake, Schițe poetice, a fost publicată de acesta în 1783.
Incepe să lucreze cu editorul radical Joseph Johnson, iar in casa acestuia ii cunoaste pe unii dintre principalii intelectuali disidenți ai timpului său în Anglia, omul de știință Joseph Priestley, filosoful Richard Price, pictorulul Johann Heinrich Fuseli, care va deveni mai târziu prietenul său, scriitoarea Maria Wollstonecraft și Thomas Paine, revoluționar american. Au fost de partea revoluțiilor franceze și americane, dar regimul de teroare în timpul Revoluției Franceze a lui
Maximilien Robespierre le spulbera sperantele.
În 1788, Blake a început să experimenteze tehnica gravării, o metodă folosită pentru a ilustra majoritatea cărților sale de poezie. Acest proces se numește și imprimare iluminată, si foloseste această tehnică în patru dintre lucrările sale: Cântecele inocenței și a experienței, Cartea lui Thel, Căsătoria dintre Rai și Iad, și Ierusalim.
Pe Blake l-a supărat sclavia și a crezut în egalitatea de sexe și rase. Câteva dintre poeziile și picturile sale exprimă o noțiune de umanitate universală.
El a păstrat un interes activ la evenimentele sociale și politice pe tot parcursul vieții sale. Blake a respins toate formele de autoritate impuse. A si fost acuzat de agresiune impotriva regelui in 1803, dar a fost achitat.
Milita pentru eliminarea sistemelor opresive ale timpului său: biserica, statul oligarhic și Imperiul.
În jurul anului 1800, Blake s-a mutat într-o casă la țară din Felpham (acum West Sussex), pentru a ilustrara lucrările lui William Hayley, un poet mediocru. În acest loc Blake a scris Milton: un poem, care va fi publicat între 1805 și 1808.
Blake s-a întors la Londra în 1802, și a început să scrie și să ilustreze Ierusalimul (1804-1820).
L-a cunoscut pe John Linnell iar prin intermediul acestuia pe Samuel Palmer care a aparținut unui grup de artiști numiți "Antichitate Shoreham" care ii impartasesc lui Blake respingerea tendințelor moderne și credința lor într-o nouă eră spirituală și artistică.
La vârsta de 65 de ani, Blake a început să lucreze la ilustrații pentru Cartea lui Iov.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu